Repriza a doua? O păcăleală!

Ce ne mai place să ne păcălim. Cum ne agățăm de orice repriză mai de Doamne-ajută pentru a acoperi adevărul dur. Inventăm discuții aprige în vestiar la pauză, unghiuri de pasare diferite în repriza a doua pentru a întreține iluzia că depinde de noi, că încă suntem în control, lucru total fals.

Naționala României nu mai înseamnă mare lucru, iar dovada supremă o reprezintă politica trustului Pro, care, în loc să transmită meciurile pe Pro TV, le pasează către Pro Arena. Și este absolut logic să procedeze așa, pentru că oamenii au calcule foarte bine făcute în privința veniturilor. 

În urmă cu 20 de ani orice partidă a naționalei, fie oficială, fie amicală, rupea. Aveai rating dublu, triplu, față de celelalte televiziuni, iar încasările din publicitate nu doar că acopereau cheltuielile, dar aduceau un profit serios. 

Astăzi, românii nu mai cred nici în jucători, nici în selecționer și cu atât mai puțin în conducătorii Federației și asta pentru că se simt păcăliți. În interviul acordat de Cristiano Ronaldo lui Piers Morgan, portughezul vorbea despre public, despre capacitatea fanilor de a vedea dincolo de ceea ce li se transmite pe cale oficială. 

Evident că era o tentativă de a-și atrage simpatia în războiul său cu Manchester United, dar realitatea ne arată că spoiala nu ține în sport. Rezultatele și jocul pot fi văzute și înțelese de orice fan, iar poveștile lui Răzvan Burleanu, Mihai Stoichiță și, mai nou, Edi Iordănescu, nu mai sunt înghițite de nimeni.

Da, România a fost lipsită ieri de mulți jucători, dar oare e așa o diferență mare între cei care au absentat de pe Cluj Arena și titularii trimiși în teren de Iordănescu jr? Pe Horațiu Moldovan îl cer suporterii Rapidului de un an în poarta naționalei, Manea are deja 20 de selecții pentru România și este om de bază al singurei echipe românești din primăvara europeană, Nedelcearu și Burcă au fost pe rând titulari în ultimele două jocuri de Liga Națiunilor, remiza din Finlanda și victoria contra Bosniei de pe Giulești, Vătăjelu a ajuns la 29 de ani să fie titular constant al Universității, chiar dacă pe partea dreaptă, cei doi Marin, Marius și Răzvan, par a fi de neînlocuit în mandatul lui Edi, în timp ce Alex Cicâldău a strâns și el la 27 de prezențe la națională. 

De Pușcaș ce să mai zicem? Indiferent de câte ori ar încălca ordinea executanților de penalty-uri, e convocat de toți selecționerii. Drăguș? Titular în Belgia la Standard iar Cordea este unul dintre cei mai în formă jucători ai campionatului nostru. 

A explica prin absențele din lot jocul penibil din prima repriză de ieri, este jignitor pentru inteligența suporterilor României. Cum la fel de deplasată este hiperbolizarea unei reprize secunde în care slovenii au încetat să mai joace. Vi se pare că în formula Radu – Rațiu, Chiricheș, Rus, Bancu – R.Marin, M.Marin, Stanciu – Man, Alibec, Sorescu am fi zburdat pe teren nouăzeci de minute?

Fondul problemei este altul și îl cunoaște toată lumea: ne lipsesc fotbaliștii de valoare. Slovenia a avut în poartă și apărare mai mulți jucători care evoluează în Top 5 campionate decât poate aduna Edi Iordănescu. Fără retrașii Ștefan Radu și Tătărușanu, ne mai rămân trei internaționali mari și lați prezenți în Premier League, La Liga, Bundesliga, Ligue 1 ori Serie A, și toți trei evoluează la formații modeste din Italia. Matjaz Kek a avut portar de la Atletico Madrid, fundaș dreapta de la Empoli iar stoperii evoluează pentru Angers și Udinese.    

În acest context, suporterii naționalei nu mai suportă să-l audă pe Răzvan Burleanu vorbind despre realizările echipei sale manageriale, în condițiile în care Qatar 2022 este al patrulea turneu final consecutiv pe care sunt obligați să îl vadă la televizor, nu mai înghit optimismul lui Mihai Stoichiță, care vede România favorită într-o grupă de Liga Națiunilor pe care apoi o termină pe ultima poziție, și simt cum le zgârie timpanele discursul alambicat al lui Edi Iordănescu despre profunzimile sale tehnico-tactice, pentru ca ulterior să aibă parte de o nouă prestație lamentabilă a naționalei. 

Oameni buni, terminați cu demagogia, că nu vă mai crede nimeni! Egalul din Finlanda nu valorează nimic! Victoria contra Bosniei B este o minciună! Repriza a doua de aseară nu vestește vreo renaștere a României! Dați mai puțin din gură și găsiți soluții. Chiar nu realizați că ne-a ajuns apa la gât?

Iar dacă nu înțelegeți acest lucru, vă propun să luați la mână loturile unor naționale de care altă dată râdeam cu superioritate, dar care acum se pregătesc să ia startul la Cupa Mondială. Vedeți cum Senegal a ajuns să aducă la Doha un lot cu 17 (!!!) fotbaliști care evoluează în Top 5 campionate, SUA și Maroc câte 14 iar Japonia 13. 

Uitați-vă la Ecuador care are internaționali de la Leverkusen, Augsburg, Valladolid și doi de la Brighton, ori Canada care în afara vedetei lui Bayern, Alphonso Davies, se bazează pe fotbaliști de la Toryes, Lille ori de la Porto, echipă calificată în primăvara Champions League. Până și Iran are doi atacanți, Azmoun de la Leverkusen și Taremi de la Porto, cu CV-uri mult superioare lui Alibec ori Pușcaș.

Sunt curios câți dintre președinții acestor federații au fost aleși cu unanimitate de voturi, precum Răzvan Burleanu al nostru. Cum la fel de curios sunt dacă măcar în acest al treilea mandat (teoretic, ultimul), președintele FRF va avea curajul de a porni o reformă nepopulară, dar obligatorie, a fotbalului românesc, una care să îl facă antipatic pentru afiliați, dar mai simpatic publicului din România.