Piaţa Souq Waqif, cel mai tradițional loc din Doha, unde autenticitatea e prezentă peste tot, de la dulciuri și mirodenii până la parfumuri arăbești şi materiale textile, s-a umplut zilele acestea de suporteri de pe tot Globul.
- Gazeta Sporturilor este, exceptând TVR-ul, singura instituție media din România care trimite 4 jurnaliști la turneul final din Qatar
- Ovidiu Ioanițoaia, Dan Udrea, Remus Răureanu și Andrei Crăițoiu vor transmite din Doha pe durata competiției
- Ghid pentru Campionatul Mondial din Qatar - detalii AICI
Souq Waqif. În traducere Piața permanentă. E un loc central din Doha, unde o plimbare de 1-2 ore îți developează tot ce are mai original Qatar și această parte de lume.
Autenticitatea e dată încă de la început de clădirile vechi, extrem de vechi, mai ales cele care au rezistat unui incendiu devastator de acum 20 de ani. Există o singură arteră principală, care aduce cu Centrul Vechi din București. De o parte și de cealaltă se află terase și restaurante. Cu specific local, dar și multe cu mâncare iraniană, marocană, libaneză.
După ora 15:00, piața e efectiv plină și devine și mai colorată odată cu apariția tot mai multor suporteri. Sud-americanii sunt cei mai exuberanți și joviali, japonezii cei mai discreți, nord-africanii cei mai vocali. Americanii sunt cei mai puțini. Totul într-un mix care dă viață și culoare unei locații aparte.
Face time pentru ajutor de cumpărături
Dacă însă te decizi să și intri pe aleile de 1,5 metri lățime care duc în interiorul pieței, un fel de Piața Obor mult mai autentică, atunci descoperi Doha aşa cum era acum zeci de ani, înainte să ajungă metropola de azi. Primele sunt tarabele cu hainele lor tradiționale, dar și cele cu materiale textile.
O localnică nu e decisă ce material să cumpere pentru a-și face o Burka sau o Niqab și cere un sfat cu ajutorul unui apel video, pe telefonul mobil. Acest articol de îmbrăcăminte costă undeva în jur de 170-190 de lei.
Croitorul și ceasornicarul sunt desprinși din cărțile de povești
Sunt cozi la tarabele de croitorie, care au un farmec aparte. Croitorul ne permite să filmăm și să fotografiem, în timp ce el coase la o mașină pe care ultima dată în România probabil că am văzut-o prin anii '80.
Cu cât intri mai adânc în inima pieței cu atât aerul devine tot mai dominat fie de aromele de bețișoarele parfumate cu arome orientale, fie de parfumurile arăbești. Spectacolul total e însă în locurile unde se vând dulciurile și mirodeniile. Sunt atât de multe sortimente încât e imposibil să te decizi ce vrei să cumperi.
Nu lipsește nici ceasornicarul de pe timpuri, care și-a făcut o tarabă undeva pe holurile strâmte ale pieței. Dar are clienți și e încântat că turiștii îl pozează.
2006e anul în care s-a terminat de renovat Piața Veche din Doha, în urma incendiului din 2003
Afară, tot globul, înăuntru, doar articole tradiționale
Fiecărei străduțe din piață i se vede în capăt ieșirea, dar parcă nu-ți vine să părăsești acel loc atât de autentic. O facem până la urmă și ieșim în aleea principală. Acolo unde fotbalul pune la un loc toate națiile pământului, fie că e vorba despre două mese alăturate la o cafenea, fie pe băncile special amenajate.
3 dimineațae ora la care se deschid primele tarabe din această piață și se închid cel târziu la 22:00
Ecuadorieni, sud-coreeni, marocani, spanioli, sârbi, portughezi și chiar americani și australieni cântă, fiecare pe limba lui, într-un amestec de culoare deosebit. Piața Souq Waqif continuă însă să-și respecte numele. E o permanentă întoarcere la tradiționalism și autenticitate.
75 leicostă un kilogram de dulciuri din tarabele Pieței Vechi
{{text}}