Invitat la podcatul „Profu' de Sport”, Mihai Mironică, jurnalist Pro Arena&Sport.ro, unul dintre cei mai valoroși comentatori sportivi ai țării, a vorbit despre un subiect pe care nu-l abordează foarte des în aparițiile sale, și anume discuțiile legate de echipa sa favorită din România.
Chestionat periodic de suporteri sau telespectatori cu privire la clubul său favorit din campionatul românesc, Mironică i-a mărturisit lui Cătălin Țepelin, redactorul-șef al Gazetei Sporturilor, că a fost un devotat fan al Farului Constanța, însă nu al clubului „resuscitat” de Gică Hagi și ajuns acum pe primul loc în clasamentul Ligii 1.
Mironică și durerea din suflet: „Am condus Farul la groapă!”
- Bun, spui că nu ții cu Steaua, nu ții cu Dinamo, nu ții cu Rapid, cu Craiova, spui că ții cu constănțenii tăi, dar nu mai ții nici cu Farul. Cum vine asta?
- Am fost odată să joc fotbal, la o miuță cu colegii din redacție. Și a venit un coleg să mă ia cu un taxi, iar colegul deja începuse să aibă o discuție legată de fotbal cu taximetristul. Mă așez pe bancheta din spate și, la un moment dat, taximetristul se întoarce și mă întreabă: „Tu cu cine ești? Cu Steaua?” Și zic „Nu!”. „A, ești cu Dinamo”. „Nu!”. „Ești cu Rapid?” „Nu!”. „Mamă, ești cu Craiova?” „Nu!”. Și după toate „NU-urile” astea, omul a concluzionat genial „Tu nu le ai cu fotbalul!”. Deci, oamenii își imaginează că dacă nu ești cu Steaua, cu Dinamo, cu Rapid, hai, cu Craiova, să mai admitem, atunci nu le ai cu fotbalul. Am fost mereu doar cu Farul, este marea dragoste a vieții mele.
- Și de ce nu mai ești acum cu Farul?
- Chiar am fost foarte emoționant când Ciprian Marica mi-a dezvăluit, înainte ca lucrul acesta să apară în presă, că a ajuns la o înțelegere cu Gică Hagi și mereu mi s-a părut că ce s-a întâmplat cu fotbalul la Constanța a fost sub nivelul acestui oraș la nivel național. Și chiar am simțit că, în sfârșit, Constanța va începe să conteze așa cum merită, pentru dimensiunile orașului, și în fotbal, odată cu această unire între brandul pe care îl avea Ciprian Marica și știința pe care o are Gică Hagi și forța lui de atracție pentru parteneri, pentru public, pentru partenerii comerciali și așa mai departe. Dar eu nu pot să uit că am condus-o pe Farul până la groapă, până când a murit! Nu pot să uit, de exemplu, că am fost la un meci la care am stat cu Dumitru Tudor, „Ciorbă”, cum era cunoscut în lumea fotbalului.
Mironică: „Această echipă începea să trăiască, în timp ce eu trăiam acea durere a sfârșitului cu Farul”
- Fostul impresar.
- Da. Care a decedat între timp și care era conducător la Berceni. Farul ajunsese să joace în liga a doua cu Berceni, iar Berceni a bătut cu 3-0 la Constanța. Trăgea să moară și, la puțin timp după aceea, Farul a și falimentat și a murit. Și eu nu pot să uit umilințele pe care le sufeream. Ce 0-5 cu Silkeborg? Eu zic că 0-3 cu Berceni e mai tare decât 0-5 cu Silkeborg. Ne bătea și Callatis Mangalia atunci cu 4-0, deci erau niște vremuri cumplite. Și suporterii Farului, pentru că foarte rar găsești suporteri în România, au plecat, nu au mai putut să îndure umilințele, suferința, nu se înțelegeau cu patronul de atunci, un bucureștean, Giani Nedelcu, și au plecat. Și și-au făcut echipa lor. Și a fost o scurtă perioadă în care echipa lor, echipa înființată de suporteri, a coexistat cu Farul. Și Farul a murit, iar echipa aia pe care au făcut-o suporterii în paralel cu Farul este Farul de acum din prima ligă. Și eu nu pot să zic: „Bă, țin cu această echipă”. Această echipă începea să trăiască, în timp ce eu trăiam acea durere a sfârșitului cu Farul. Nu pot acum să zic: „Bine, asta este Farul”. Păi au fost în paralel, au existat în parelel cele două.
- Au fost în paralel, dar i-a luat buletinul, nu? Adică, i-a luat brand-ul și tot ce era în acte.
- I-a luat buletinul, da. Dar asta este explicația mea personală. Eu pot să-i înțeleg pe rapidiști, pe dinaomoviști, pe steliști. Bine, pe dinamoviști îi apreciez că nu vor să moară și trag în continuare. Nu vor, cum au făcut toți ceilalți, să înceapă de la zero cu o echipă care să n-aibă această povară a datoriilor după ei. Dar înțeleg că oamenii vor în continuare să fie atrași de fotbal, pasionați, să fie alături de un brand la care au ținut și îi înțeleg și pe rapidiști, și pe cei din Oltenia, și pe cei de la Petrolul, și pe cei de la FC Argeș, și pe cei de UTA, la U Cluj vedem aceeași situație, la Oțelul și așa mai departe. Dar eu nu pot să uit acele momente în care... Și știi cum e, dacă nu vine ceva din interior...
- Așa.
- Adică, eu când eram copil nu mi-am propus să țin cu Farul. Nu, a fost ceva...Când am fost prima dată pe stadion, după ce am văzut câțiva ani fotbalul alb-negru, și când în sfârșit am ajuns pe un stadion și am văzut verdele ăla extraordinar și roșul ăla sau albastrul ăla pe verde, mi s-a părut ceva fabulos. Și instantaneu s-a născut o relație. Iar acum, dacă nu vine ceva din tine... Până la urmă, mă bucur pentru Constanța, cum îți spuneam, și că e în sfârșit un oraș...
- E ciudat că spui că îi înțelegi pe toți ceilalți, dar nu vrei să te înțelegi pe tine, cam asta e.
- Eu îți spun ce se întâmplă cu mine și asta este. Deci nu-mi vine să țin, efectiv. Când Farul juca pe vremuri...nu pot să uit victoriile pe care le-am obținut în condițiile în care - și ăsta este paradoxul suprem - noi nu am făcut nimic major toată istoria noastră, iar ce face acum Gică Hagi cu Farul este fantastic. Și acesta ar fi trebuit să fie un argument în plus. Iată, în sfârșit, Farul înseamnă ceva important, dar nu, mie nu-mi vine. Adică mă bucur pentru ei, dar este o bucurie din aceasta... pentru că sunt oameni pe care îi cunoști și pe care îi apreciezi că-s din orașul tău.
Am fost de curând și am jucat tenis în Complexul Dinamo împreună cu fiica mea. Și vine un domn acolo și-mi zice: „A căzut un mit astăzi, că toată lumea vă percepe ca fiind stelist și, iată, jucați tenis aici la Dinamo!”.
Nu am nicio problemă, nu sunt stelist, nu sunt dinamovist, nu am nicio apartenență la vreun club din acesta mare. Eu am rămas cu ai mei din Constanța.
- Mihai Mironică, la podcastul „Profu' de Sport”
{{text}}