Comentatorul Mihai Mironică, una dintre vocile inconfundabile ale presei sportive din România, a rememorat, în cadrul podcastului „Profu' de Sport”, diverse momente inedite experimentate de-a lungul carierei de aproape 30 de ani.
Mironică a comentat alături de Cristian Tudor Popescu una dintre cele mai mari peformanțe reușite în sportul românesc după Revoluție, finala de la Roland Garros din 2018, câștigată de Simona Halep în fața lui Sloane Stephens.
După ce a povestit cum au gestionat cei doi dramatismul din acel meci, Mironică și-a adus aminte de perioada în care comenta periodic tenis, scoțând la iveală un episod amuzant ce l-a avut protagonist pe CTP. Totul, în contextul unei discuții despre rating și preferințele de consum ale publicului din România.
Mihai Mironică rememorează un episod de pomină cu Cristian Tudor Popescu: „Strada pustie, CTP în mijlocul ei, zori de zi”
- Apropo de comentarii memorabile, mi-a plăcut foarte tare cel din finala cu Simona Halep de la Roland Garros, tu și Cristian Tudor Popescu (n.r. - în 2018, anul în care Halep s-a impus la Paris).
- Deci aici era ultima minge și CTP o dăduse în superstiții (n.r. - pe fundal rulează comentariul celor doi din acel meci, CTP îndeamnă „să tăcem ca la biserică”).
- Să nu cobești, pe românește.
- Da, deși simțeam clar că meciul va fi câștigat.
- N-ai tăcut.
- Da. L-am cam enervat atunci pe CTP. Dar până la urmă iată că faptul că simțeam că nu poate să ne scape victoria s-a confirmat. Am comentat foarte multe meciuri cu Cristian Tudor Popescu, nu doar acestea mari, ci tot felul de meciuri, toate nivelurile.
- Bun cunoscător al tenisului.
- Foarte bun cunoscător. Și chiar îmi aduc aminte de un moment, comentam un meci de prin China și a trebuit, din cauza fusului orar, să ne întâlnim duminică, pe la 07:00 dimineața, la PRO TV, pentru a-l comenta. Era un meci cu un afiș interesant, Turneul Campionilor sau ceva de genul acesta, dar era duminică dimineața, la ora 07:00. Și îmi aduc aminte că acolo, pe Pache Protopopescu, bulevardul de lângă sediul nostru, nu era nicio mașină. Și cum veneam eu spre sediu, îl văd pe CTP stând în mijlocul străzii. Era o imagine... strada pustie, CTP în mijlocul ei, zori de zi.
- Un pic suprarealistă.
- Vine el către mine și mă întreabă: „Mihai, tu chiar crezi că se uită cineva la noi?”. Îl ardea lucrul ăsta, că s-ar putea să fim numai noi doi și să nu ne asculte nimeni la 07:00 dimineața. Dar apropo de ipocrizia publicului, de faptul că „vrem să vedem marii campioni, marii sportivi” (n.r. - reproduce discursul unui contestatar). Eu nu pot să uit. De exemplu, îmi vine în minte un Djokovic cu Davydenko din acea epocă, când comentam cu Cristian Tudor Popescu. 0,0 audiență! Adică, o mulțime de evenimente din acestea spectaculoase...
- Păi dacă era sâmbătă la 07:00 dimineața?! Sau poate nu era atât de devreme?
- Nu, dar și în multe alte momente și în contexte ideale.
{{text}}