Încă o treaptă. Încă un etaj. Încă o instituție. Încă o competiție. Încă un sport. Propaganda și ideologia au luat în posesie Cupa Mondială, iar fotbalul și suporterii lui uimiți au intrat în captivitate. Lotul prizonierilor se lărgește. Replica și argumentul sunt dezarmate și interzise. Bunul simț e reprimat ca o mișcare reacționară. În rest, nimic nu e notabil și totul e secundar. Inclusiv fotbalul.
Cupa Mondială Qatar 2022 a început ca eșec, înainte de primul meci. Sau a murit înainte să se nască. În locul ei: ceva enorm, straniu, global și extraordinar de îngust.
Un dezmăț turbat, o năvală furioasă, o îmbulzeală frenetică de nume și profiluri în căutarea virtuții imediate. FIFA, Infantino, Federații, vedete, naționale, artiști, ziariști, comentatori, rapperi, influenceri, sponsori și militanți se calcă în picioare la coada pentru virtute.
Cupa Mondială a fost demult doborâtă și lăsată în urmă de iureșul doritorilor de sanctificare.
Singurul trofeu cu adevărat în joc e o bombă propagandistică. Un Nobel combinat cu Oscar. Nobscarul pentru ipocrizie. Căci totul e pe dos și numai ce e pe dos e firesc. În fond, dacă detești țara, cultura și mentalitățile ei, nu accepți să îi dai cea mai populară competiție a vremurilor noastre. Poți critica și apoi boicota. Dar nu!
Jocul e pervers: aștepți competiția și îți faci de cap cu poftă, folosind pe deplin ocazia. Așadar, dacă ești invitat la o cină organizată de infractori, nu refuzi. Dimpotrivă. Participi, mănânci, bei, dar ții un discurs în care denunți josnicia gazdelor.
Și toată lumea e mulțumită. FIFA, ca organizator, și militanții ca beneficiari ai șansei de a se etala în voie. Așa arată câștigătorii. Perdanții sunt cu totul neînsemnați: fotbalul și suporterii de rând. Învinși la scor, pe timpul, banii și pasiunea lor. Problema nu e ce se simte azi Infantino: qatarez, arab, african, migrant, homosexual sau handicapat. Problema e că suporteriii nu se simt Infantino. Dar orgia preacurată are prioritate.
{{text}}