Diletanții ecusoanelor FIFA

Meciurile de la Cupa Mondială sunt arbitrate de câte 10 persoane (fizic și VAR), dar ce folos când cei din teren lasă senzația că nu cunosc regulile elementare?

Argentina a primit acel penalty (cvasi)inexistent în startul meciului cu Arabia Saudită, mult mai puțin evident decât îmbrâncirea clară a lui Maguire în meciul cu Iran, rămasă nesancționată. S-ar putea să fie doar chestiuni de interpretare, fotbalul a lăsat mereu destul de mult loc echivocului și așa cum e clar că nu există o lume ideală, e extrem de limpede că n-are cum să existe un arbitraj ideal. S-a greșit, se greșește și se va mai greși!

Un duet african

Ar trebui însă să se greșească tot mai puțin, pentru că la fiecare meci din Qatar 10 persoane, dotate, toate, cu strălucitoare ecusoane FIFA și plătite regește, trec prin ciur și dârmon evenimentele. Sau ar trebui să le treacă și să facă în așa fel ca rezultatele meciurilor să nu fie influențate de erori capitale. Dar iată că sunt! Cele din meciul Belgia-Canada 1-0, comise de un duet african („central” din Zambia, asistent din Mozambic), n-au putut fi corectate, toate, de tehnologie.

Ofsaid la pasa de la adversar!

Au fost multe năzbâtii ale cuplului mozambicano-zambian, dar cea din minutul 13 le întrece pe toate dând vârtos din coate să-și facă loc în cartea neagră a marilor bâlbe din istoria arbitrajului. Atunci, în careul belgian, canadianul Buchanan, care primise mingea de la Eden Hazard, a fost călcat de Jan Verthongen și trebuia dictat penalty! 

Asistentul mozambican a fluturat fanionul a ofsaid la Buchanan, iar „centralul” zambian a mers pe mâna colegului său. Oare n-a văzut mozambicanul că jucătorul din Canada primise, practic, o pasă de la adversar? Pentru că n-a fost genul de minge ștearsă, atinsă, sărită, deviată, ricoșată, ci a fost minge TRIMISĂ! Sau poate că mozambicanul nu știe că regulamentul nu incriminează astfel de situații?!

Întâmplări vs. prostii

A mai fost penalty-ul acordat Canadei („centralul” din Zambia firește că nu văzuse hențul destul de clar, dar a fost trimis de VAR să se uite puțin la televizor), a mai fost un penalty pentru canadieni care trebuia dat la un fault destul de limpede al lui Witsel, dar acestea sunt lucruri care se mai întâmplă, ca și penaltyul oferit Argentinei, ca și „brânciul” dat lui Maguire. În schimb, pasa de la adversar nu e ofsaid nici la sediul FIFA, nici în Mozambic, nici în Zambia, nici în Groenlanda, nici pe Himalaya!

O istorie bogată

În istoria fotbalului există multe astfel de haiducii comise prin intermediul (sau mai bine zis „cu ajutorul”) unor arbitri veniți din zone gri ale fotbalului și ale Planetei. Să nu uităm că în 2002, în sferturile de finală, un cuplu de tușieri din Uganda și din Trinidad-Tobago a anulat două goluri valabile ale Spaniei, trimițându-le pe gazdele coreene în semifinale. Asta după ce Byron Moreno din Ecuador (o țară care nici ea nu e în prima linie valorică a fotbalului) măcelărise în „optimi” Italia, ajutând aceeași Coree de Sud. Sau că la Mondialul din 1998 un anume asistent din Vanuatu, Fred îl chema, a indicat ofsaid la o aruncare de la margine!

Soarele nu apune, dar lumina se stinge

Universalitatea, globalizarea, accesul tuturor la binefacerile Zeului Fotbal. Aceasta e mierea cu gust de untură de pește pe care FIFA ne-o tot îndeasă pe gât. De fapt, e goana după voturi, îmbrăcată în poleiala frazei poetice care spune că în imperiul fotbalului soarele nu apune niciodată. Așa este, dar sunt și momente precum cel din meciul Belgia-Canada, în care dintr-odată ni se stinge lumina.