Jucătorii lui Carlos Queiroz au bătut Țara Galilor și au dat o gură de aer proaspăt fotbalului sufocat de lozinci și pase înapoi
Între activiștii de mediu care aruncă bulion pe picturile lui Vincent Van Gogh și iranienii care protestează împotriva regimului Islamic de la Teheran este totuși o diferență. Nu poți măsura cu același sistem metric joaca de-a mesajul ecologist a unor copii răzgâiați și lupta surdă a oamenilor care nu cred că o femeie trebuie omorâtă pentru că nu a purtat broboada (burka, hijab, niqab) pe cap.
Noroc cu prelungirile-mamut
La fel diferența între galezii blazați ai lui Robert Page, tip care arată fix ca un selecționer al băutorilor de bere din Wrexham, și echipa lui Rezaeian, Gholizadeh, Ezatolahi, Azomun sau Taremi. Victoria cu 2-0 a iranienilor a venit greu, în ultimele minute ale prelungirilor mamut, și la înfăptuirea actului de justiție fotbalistică a contribuit ciobănia lui Wayne Hennessey, portarul cu nume de coniac de fițe. A fost de data asta cazul fericit în care fotbalul răsplătește echipa mai bună și mai curajoasă și momentul când VAR-ul repară o greșeală de arbitraj de magnitudine chivuletiană (galbenul acordat inițial de guatemalezul Mario Escobar la faultul cu accente de crimă cu premeditare al lui Hennessey).
Popa peste Bale!
Fotbalul energic etalat de Gholizadeh și ceilalți a părut și mai viu prin comparație cu non-fotbalul practicat de alde Bale și Ramsey. După ce că sunt mediocri din punct de vedere tehnic, galezii au arătat ca niște Dorei plictisiți, rămași fără șef de echipă la coada buldozerului. Plini de tatuaje și goi de idei, britanicii au arătat ca o variantă tristă de FC Mioveni sau Chindia, cu precizarea că pe parcursul unui meci din hulita noastră Superligă Daniel Popa joacă mai mult fotbal decât această versiune expirată de Gareth Bale.
Gogoși
Iranienii pregătiți de veteranul portughez Carlos Queiroz au câștigat propunând un fotbal demodat, departe de noile tendințe. Cum altfel să numești stilul acestei formații iraniene care atacă de-a dreptul în loc să o ia științific înapoi spre careul propriu pasând lent cu portarul și cu fundașii centrali. De parcă ar vrea să dospească acțiunea ca un aluat de gogoși. Ce de gogoși ne vinde fotbalul contemporan, ce de minciuni și de falsuri ridicate la rang de savante sisteme de joc! Bravo acestui Iran care ne-a amintit de valorile fondatoare ale sportului numit fotbal!
Europa, frumoasa adormită
În subtext, ar mai fi o discuție despre mesajul meciului Iran-Țara Galilor 2-0. Galii sunt imaginea de sinteză a lumii vechi. Lumea blazată, plictisită, suficientă, prea bine plătită. Castele, restaurante cu stele Michelin, brânzeturi fine, single malt, cascade de șampanie și râuri de indiferență. Iranienii sunt cealaltă lume, replica la trufia vechii civilizații. Nu este o lume mai bună, nu o dată este violentă. Dar această altă lume are altă energie și știe pentru ce luptă. Iubita noastră Europă doarme, iar când nu doarme se joacă cu creioane colorate și se consideră împlinită civic prin tematica One Love. Lumea mai are și alte necazuri.
{{text}}