„Noi nu facem politică… noi suntem cu fotbalul… Nu știu ce să vă răspund la asta…”. Cât de des ați auzit astfel de fraze pe la noi? Întreaga cultură a fotbalului, sădită mai ales cu bani publici, îi spune fotbalistului din România că trebuie să tacă adânc pe orice subiect, indiferent că e politic, că e social, că e despre femei bătute.
„Noi doar jucăm fotbal…” O întreagă cultură de castrare civică pe toate terenurile din România. Și care a funcționat și peste hotare ani buni.
Este adevărat, asta s-a petrecut și din cauza FIFA și UEFA care și-au dat mâna în a sancționa toate gesturile care strică magia fotbalului. Nu ai voie cu banderole, tricouri cu mesaje, saluturi politice și altele.
Infantino, Blatter și Platini au însă dreptul de a împușca toate șpăgile care mișcă, iar cele două organizații au dreptul de a face fotbalul preș în fața tuturor dictaturilor lumii. Câtă vreme iese banul, iar fotbalistul are ciocul mic, treaba merge brici.
Ceva începe să se schimbe, însă. Iar Cupa Mondială arată accelerat acest lucru. În țările cu fotbal dezvoltat, cum s-ar zice, fotbaliștii nu mai vor să tacă, iar de acolo pornește valul. Se așază în genunchi, poartă banderole și au cuvinte.
O nouă generație este crescută într-o cultură a exprimării și atenției. Nu întâmplător a ajuns Marcus Rashford să mobilizeze o țară întreagă împotriva unui guvern care eliminase masa caldă de la copii nevoiași.
Iar colegii Dier și Henderson au spus deschis că ceea ce-a făcut Qatarul cu drepturile minorităților și ale imigranților este o mizerie. Puteau să tacă, dar nu au făcut-o. Vestiarul i-a urmat. La rându-i, Germania a făcut un semn politic major pe un teren de fotbal. Și nimeni nu s-a ferit și nu s-a opus.
Sprijinul deschis adresat unei minorități sexuale a fost văzut ca firesc. Politicienii din țară li s-au alăturat sau i-au susținut.
Iar Danemarca a ridicat miza, atunci când a amenințat că se retrage din FIFA. De ce să faci parte dintr-o corporație discriminatorie și coruptă? Chiar așa, când șansele tale sunt mici la câștigarea unei Cupe Mondiale de ce trebuie să-ți fie puse la încercare credințele?
Și, da, cred, că și gestul iranienilor de a protesta la imn le-a căzut greu celor de la FIFA. Ce situație complexă! Cum să-i superi pe unii care omoară oameni? Aș pune pariu că Infantino își va cere scuze de la ayatollahi de dragul de a nu strica o afacere bună.
Ce să însemne toate acestea? Că în fotbal a sosit o nouă generație, cea a oamenilor sub 30 de ani care au alte valori decât clasicul „taci și înghite”. Oamenii își știu valoarea, știu ce au de făcut și vor să fie respectați, dar și să arate respect cât mai multor oameni.
Pentru o parte din oamenii noilor generații, lumea înseamnă diversitate, înțelegere, compasiune, libertate. Și dreptul de a vorbi liber.
Noii fotbaliști nu mai sunt doar angajații de lux ai unor mari concerne. Tocmai au devenit cetățeni și sunt pe cale să schimbe o cultură a tăcerii. Nu înseamnă că lumea va fi mai bună sau că nu vor mai fi corupți.
Dar, în curând, compromisurile cu diverși diavoli vor fi mai puține și mai mici. Iar dacă nu, vor fi date în vileag, măcar. Nu vă faceți griji, nu încă și la noi. Mai durează.
{{text}}