Un gol-fantomă și o bucurie indecentă. Asta propune unul dintre marii fotbaliști ai planetei care aprinde și acum lumânări pentru hențul lui Maradona.
Goana după recorduri a lui Cristiano Ronaldo poate fi interpretată în mai multe feluri. Amatorii obișnuiți de fotbal ar fi tentați să o numească obsesie. Ori sindromul soldatului din Vietnam, care nu își mai găsește locul în societatea fără război.
Pentru CR7 lumea este un câmp de luptă unde el este soldatul universal. Bum, bum, pac, pac, poc, poc! Toți ceilalți sunt inamici. Adversarii, se înțelege, ei trebuie anihilați. Nu o dată însă și coechipierii pot intra în cătarea marelui atacant. Atunci când nu îi pasează, când întârzie ori se prefac că nu-l văd.
Inchizitorii imperiului ctrl-alt-delete
Membrii congregației CR7 nu acceptă ca imaginea idolului să fie murdărită de critici. De îndoieli. De glume. Cine râde de golul-fantomă al lui Cristiano nu merită excomunicarea, ci rugul. Cum adică să truchezi imaginea și să îți râzi de el în ipostaza de purtător al unei coafuri afro?
Și cum să îl trimiți cu jalba la Piers Morgan, ziaristul lui de casă, cel cu faimosul interviu care a aruncat în aer contractul cu United?
Inchizitorii imperiului ctrl-alt-delete te ard în online de nu te vezi! Prost și idiot sunt apelativele cele mai cuminți, dar limba română este atât de bogată încât până și filtrele moderării se dovedesc neputincioase. Sunt printre noi talibani neîmpliniți, jihadiști care s-au născut în țara greșită.
Feriți-vă de cipuri!
În meciul cu Uruguay, Bruno Fernandes a centrat, Cristiano a deviat mingea cu capul și a ieșit golul de 1-0 pentru Portugalia. Sau nu. Reluările schimbă perspectiva, pentru că meciurile sunt filmate cu 32 de camere. Mingea centrată de Bruno Fernandes nu este atinsă de CR7, nici măcar cu un fir de păr.
O confirmă nesuferitul cip din minge. Vedeți, de-aia nu voiau unii să se vaccineze! Dar el, Cristiano, este în detentă și execută până la detaliu mișcarea loviturii de cap. Iluzia este perfectă, iar asta a cântărit mult în decizia portarului uruguayan Rochet de a nu interveni. Dar tehnic vorbind, golul este al lui Fernandes.
Zâmbetul de prădător
De aici încolo începe o discuție pe care cred că ar fi păcat să o ratăm. Nu de alta, dar să fie înjurăturile depline. Ronaldo știe că nu a atins mingea cu capul, dar se bucură de parcă ar fi făcut-o.
El a simțit că părul lui periuță, nu ca în montajul cu frizură de Michael Jackson la tinerețe, nu a atins nici măcar cu o moleculă balonul. Dar se bucură. Celebrează încordându-și toți mușchii. Afișează zâmbetul acela de prădător cu dinții perfect aliniați și albi.
Nu aparțin nici sectei Messi, dar mi se pare că argentinianul are zâmbet de om bun.
Noțiuni abstracte
Fair-play ar fi fost ca Ronaldo să meargă la Bruno Fernandes și să îi spună că e golul lui. Bucură-te, prietene, e golul tău! Eu n-am atins mingea. La naiba cu recordurile, deja le-am bătut pe toate! Cum ar fi fost acest moment de sinceritate, de bărbăție la urma urmei?
Previzibil, mai nimeni nu a pus problema așa. Ce să ne mai încurcăm cu noțiuni abstracte și demodate? Fair-play, camaraderie, onestitate, altruism. Azi, dacă simulezi perfect ești un campion. Un vânător și un doborâtor de recorduri.
Împreună schimbăm lumea
În continuare lumea fotbalului se închină la golul cu mâna al lui Maradona de la Mondialul din 1986. Un rapt este sinonim cu legenda. Dacă spui că gloria lui Diego s-a clădit și pe o fraudă ești trimis la reeducare. Nu știi fotbal, nu știi să te bucuri, nu simți geniul.
Bun venit pe teren, dragă microbistule! Dacă mergi pe blat ai toate șansele să prinzi echipa. Together we can ex-change the world, cum spune maestrul Cristiano în reclama la o monedă virtuală.
{{text}}