Născut și crescut în Portugalia, Marian Huja, 23 de ani, a redescoperit o altă față a României în urmă cu doi ani când a acceptat provocarea de a îmbrăca tricoul lupilor galbeni. Cu o alură ce amintește de Bruno Alves, stâlpul defensivei Petrolului a rămas impresionat în special de București, și dezvăluie începuturile sale ca fotbalist, dar și cu ce fel de mâncare specific românesc îi impresiona pe amicii săi portughezi în copilărie.
- Cu ocazia zilei naţionale a României, Gazeta a vorbit cu trei jucători născuţi şi crescuţi în afara ţării noastre şi care acum evoluează aici.
- Marian, părinţii tăi sunt din Maramureş, dar tu eşti născut şi crescut în Portugalia. Cum ai descrie România după doi ani petrecuţi aici?
- Când am ajuns, n-am știut la ce să mă aștept. Eu veneam în România doar la Satu Mare și e foarte diferit față de ce este în zona asta. Îmi place că lumea e bună, la fel și mâncarea. Îmi place România foarte mult, mai mult ca înainte.
- Îți place mai mult România acum pentru că ți-ai extins și orizontul, nu mai ești doar în Satu Mare, așa cum erai în copilărie?
- Cu siguranță și asta. Înainte nu văzusem Ploieștiul, Bucureștiul și celelalte locuri. Îmi place să mă duc să văd tot felul de locuri de aici, muzee și altele.
- Ce oraș îți place cel mai mult din România?
- Bucureștiul! Pentru că are viață și zi, și noapte și asta îl face un oraș special.
- Ți-a fost greu să înveți limba română?
- A fost foarte greu. Încă sunt câteva cuvinte ciudate pe care le deprind mai greu, gramatica e foarte grea.
- Ce mâncare le-ai recomanda colegilor tăi de la fostele echipe să vină să încerce în România?
- Sarmalele, clar. Și în Portugalia toți prietenii mei veneau la mine acasă să mănânce sarmale gătite de mama și le plăceau la nebun.
De 1 Decembrie aș vrea să le spun românilor să nu se schimbe și să rămână prietenoși. Să evoluăm cu toții și să rămânem români cu adevărat și în continuare un caracter frumos
- Marian Huja, fundaş Petrolul
Cum a ratat Marian Huja avionul după un chef
- Cum ai ajuns la Petrolul?
- Eram coleg cu Jean Claude Bozga, în Danemarca. El a fost cu inițiativa să vin în România. I-am spus că am o ofertă de la Petrolul și mi-a zis să accept pe loc. Eu nu știam că el a jucat la Petrolul. Mi-a zis că acolo am tot ce îmi doresc, inclusiv foarte mulți suporteri, un factor care este important pentru mine.
- De acolo a început pentru tine o aventură care a culminat cu o promovare. Însă cum a fost primul tău contact la Petrolul?
- A fost diferit total. Nu puteam să vorbesc bine limba română, așa cum o fac acum. Am avut grupul care m-a ajutat foarte mult și la început vorbeam cu ei mai mult în spaniolă și engleză.
- Ești de ceva timp la Petrolul și cred că ai adunat foarte multe amintiri. Ai vreo poveste mai amuzantă pe care n-ai mai spus-o nimănui până acum?
- Am câteva, dar cred că mai bine nu le spun. Hahaha... Hai că am una bună. După ultimul meci din tur, anul trecut, cu U Cluj, am avut un chef, eram toți fericiți, iar a doua zi trebuia să iau avionul să plec în Portugalia. Atâta m-am distrat, că am pierdut avionul. M-au și sunat, dar am dormit până mai târziu și n-am auzit niciun telefon.
Îmi place arta foarte mult, în special tablourile. Multe sunt creative și acolo găsești tot felul de perspective diferite
- Marian Huja, fundaş Petrolul
Marian Huja nu a vrut să fie fundaş
- Cum te-ai apucat de fotbal?
- Era totul pentru mine când eram copil. Le ceream părinților tot timpul să mă înscrie la fotbal în orășelul nostru din Portugalia, dar ei nu erau de acord și îmi spuneau că trebuie să fac școală și să învăț. Mă vedeau că tot plângeam când treceam pe lângă teren, iar la 7 ani au decis să mă înscrie la club. Cei de acolo au văzut că aveam talentat și eram un stângaci bun și m-au pus atacant.
- Dar cum ai ajuns fundaș?
- Țin minte că pe la 9 ani antrenorul mi-a zis că vrea să mă vadă pe postul de fundaș, pentru că eram înalt și de picior stâng. Eu m-am supărat foarte mult pe antrenor și i-am lăsat atunci pe toți să treacă de mine și să dea gol, numai să nu mai stau pe acea poziție. Însă și-a dat seama ce fac și m-a păstrat acolo, iar cu timpul a început să-mi placă și mie.
Un meci special pentru mine a fost când i-am bătut pe cei de la Rapid acasă după 20 de ani
- Marian Huja, fundaş Petrolul
- Inițial, ai fost junior la Belenenses, ca mai apoi să ajungi în Academia lui Watford. Cum a fost pentru tine impactul cu școala de fotbal din Anglia?
- A fost foarte puternic. Din toate punctele de vedere era peste toate locurile în care am practicat fotbalul. Toți de la Watford erau cu adevărat profesioniști. Voiau să crești atât ca fotbalist, cât și ca persoană fiindcă ăsta este un lucru foarte important pentru ei. Aveam tot, antrenor personal, preparator, nutriționist, mâncare, sală de forță performantă, vreo 17 terenuri de fotbal.
- Tot la Watford ai fost selecționat de naționala Portugaliei. Cum a venit acea convocare?
- La Watford am jucat foarte bine, iar la U18, unde am fost selecționat, nu ai competiție, ci doar jocuri amicale. La U17 erau campioni europeni și atunci și-au dorit să mai vadă și alți jucători, astfel că am fost și eu selectat.
- Ce ar însemna pentru tine o convocare la naționala României?
- Ar însemna că fac ceea ce trebuie la clubul meu, că am un joc bun. Convocarea este un bonus la faptul că faci performanță.
Eram foarte fericit să joc pentru naționala Portugaliei fiindcă în România nu aveam niciun fel de relație cu nimeni. Am jucat în acea partidă la U18, dar n-am reușit să mă integrez pentru că echipa era deja formată, câștiga tot timpul turnee
- Marian Huja, fundaş Petrolul
{{text}}