Cine mai e, bă, și Luis Enrique?

Antrenorul Spaniei susține că fotbalul trebuie să facă oamenii să se simtă bine. Este un gest care nu va rămâne nepedepsit.

Ne aflăm într-o sală de cinema instalați confortabil în scaun. Miroase îmbietor a pop-corn. Rezoluția imaginii, excepțională, sunet Dolby surround. Știi că ai venit la un film pentru intelectuali, bruma ta de cultură generală este activată. Pe ecran, imaginea ușii unui imobil parizian. Poate fi și londonez sau qatarez, nu contează. Camera nu se mișcă. Un minut, două, trei. Poate 5, poate 7. Aceeași imagine înregistrată de o cameră nemișcată. Prin cadru, adică prin fața ușii imobilului, trec rar câte o mașină ori câte un pieton grăbit. Din nou nimic.

Ascunși

Filmul continuă în aceeași notă timp de o oră și 57 de minute. Pelicula aceasta pe parcursul căreia nu pricepi de ce ar fi terorizat cuplul interpretat de celebrii Juliette Binoche și Daniel Auteuil (asta afli dacă citești o recenzie), poartă semnătura nu mai puțin faimosului regizor austriac Michael Haneke, datează din 2005, este prezentat ca un thriller psihologic și se numește Cache. În engleză, Hidden. Pe românește, Ascuns. Ieși din sală jenat și te simți prost (la propriu) pentru că nu te-a marcat mesajul peliculei. Recomand călduros filmul intelectualilor fini și amatorilor de senzații moi.

Un fotbal ca-n filme

Fotbalul propus de echipe ca Țara Galilor, Danemarca sau Polonia este ca filmul Cache. Taman așa. O caznă la care e supusă retina. Nimicul la rang de artă, non-spectacolul ca formă de celebrare a magnificei organizări defensive. Fotbalul paselor înapoi, al jocului cu zero șuturi la poarta adversă. De aceea, recomand meciurile galezilor, danezilor și polonezilor clubului antrenorilor și analiștilor care fac teoria chibritului de întâmpinare, a mestecatului în gol între linii și a tranziției negative a plictiselii.

Imorala Polonie

Am urmărit cu toții cursa contracronometru a Mexicului în meciul cu Arabia Saudită. Cumva ne-a părut rău pentru ei. Dar Mexicul lui Gerardo „Tata” Martino a fost eliminat nu de ghinionul de a nu fi mai marcat un gol în poarta saudiților, ci de moștenirea prestațiilor fricoase și meschine din partidele contra Poloniei și Argentinei. A fost un decont dureros, dar moral, de care a beneficiat imoral o Polonie nesărată ca regimul alimentar al unui bolnav de ficat. Ce diferență între această Polonie a lui Lewandowski și Poloniile de odinioară ale lui Lato, Deyna sau Boniek!

Jos masca!

Într-o perfectă atmosferă de plagiat academic, Luis Enrique vine și denunță falsul. O face pe înțelesul tuturor. Selecționerul Spaniei și-a deschis un cont pe Twitch și poartă dialoguri live cu fanii. Îmi atrăsese atenția asupra abordărilor lui niciodată plictisitoare colega Cristina Negrilă, ea însăși o admiratoare a școlii Barcelona-Guardiola. Iată ce spune Luis Enrique.

S-a ajuns într-un punct greșit. Fotbalul este un spectacol. Ăsta este primul lucru pe care antrenorii al trebui să îl învețe la cursuri. Sunt 50.000 sau 100.000 de oameni care vin pentru tine pe stadion, apoi sunt milioane de persoane care te privesc de acasă. E ca și când ai merge la o piesă de teatru, dar te-ai plictisi teribil. În cele din urmă, nimeni nu va mai merge la teatru.



Am remarcat acest lucru și la Campionatul Mondial. Aici, echipele atacă doar când sunt conduse. Eu văd lucrurile diferit, cred că e un spectacol și trebuie să îi faci pe fani să se simtă bine.

Fotbalul ca vehicul al bucuriei

Înțelegeți, domnilor Dan Petrescu și ceilalți Escu din încăpere? E nevoie de explicații? Vă dă ceva cu virgulă din ce transmite antrenorul uneia dintre cele mai frumoase și mai tinere echipe de la Cupa Mondială? Că dacă era un demagog, una zice și alta juca, și-ar fi sărit una-două drepții de serviciu. 

Sigur că teoreticienii fotbalului inspid se vor face că plouă. Important este că un personaj din interior, validat la cel mai înalt nivel în meserie și greu încercat de viață vine și deconspiră impostura. Să îi faci pe oameni să se simtă bine. Fotbalul ca vehicul al bucuriei, nu ca instrument de tortură împachetat în diferite sisteme de joc.

Trădătorul să fie judecat!

Lucrurile sunt clare acum. Trădătorul Luis Enrique trebuie judecat și condamnat de tribunalul presingului de întâmpinare. Auzi la el, fotbalul este un spectacol și ăsta-i primul lucru pe care ar trebui să îl învețe antrenorii la cursuri! Ia să vii, mă, să fii angajatul lui Neluțu Varga ori vasalul lui Gentea, să vezi atunci dacă îți mai dă mâna să faci pe deșteptul generos!