Accidentarea de la Roma s-a dovedit mai serioasă decît ar fi crezut toată lumea. Chivu nu va juca azi, dar speră să reintre în finala Cupei.
Inter poate cîştiga astăzi în mod matematic titlul de campioană a Italiei pe care toată lumea îl anticipează de săptămîni bune. Totul e pregătit pentru petrecere, fanii promit un spectacol pe cinste în tribune, mai trebuie trecut un singur hop: meciul cu Siena lui Paul Codrea şi cele trei puncte ce ar echivala cu “lo scudetto”. Pare lesne, Siena fiind scăpată de orice griji la acest moment, însă nu-i prea sigur că aşa va fi, de vreme ce presa din Italia e plină de declaraţii care mai de care mai războinice ale colegilor lui Codrea la adresa Interului, nu unul dintre jucătorii Sienei promiţînd Romei că va face tot posibilul să deturneze campionatul în direcţia Capitalei.
Sigur e totuşi altceva: anume că, deşi, evident, şi-ar fi dorit extrem de mult la capătul unui sezon în care a făcut multe sacrificii, Chivu nu va putea fi prezent în teren la acest meci. Mai mult decît atît, inclusiv prezenţa sa la finala Cupei Italiei, programată peste două săptămîni la Roma, e incertă.
Ligament rupt la claviculă
Chivu plecase răvăşit miercuri seară de pe “Olimpico”. A ieşit printre ultimii şi pe faţa sa se citea suferinţa. “Nu prea bine”, a răspuns el la întrebarea cum se simte. “Trebuie să fac un control să văd despre ce e vorba”. A ajuns la casa sa din Milano spre trei dimineaţa, dar a adormit pe la 6:00. Durerea nu-i dădea pace, în ciuda calmantelor pe care le luase.
Ieri dimineaţă, la Appiano Gentile, Chivu se afla împreună cu colegii săi, deşi nu se putea încă antrena. Povesteşte: “Mulţi m-au întrebat de ce am sărit la mingea aia departe de careu. În timpul unui meci nu stai să te gîndeşti mereu, acţionezi şi din instinct. Aşa a fost şi cu mine, am avut senzaţia că dacă nu intervin, va trece mingea şi va ajunge la un adversar pe care-l simţeam undeva în stînga. Am sărit, el s-a pus capră, eu am încercat să evit să pun mîna în faţă, ca să nu-mi sară umărul, aşa că am căzut direct pe umăr”.
Controlul l-a făcut la Milano. Şi a trecut într-un fel neobservat chiar şi pentru presa din Italia, care credea că are de-a face cu aceleaşi probleme la umăr. “A ieşit că n-am nimic la umăr, ci articulaţia umărului a fost afectată. Am rupt un ligament acromeo-clavicular şi am întins un nerv”, spune el destul de calm. “După ce am căzut, am făcut o mişcare din mînă şi probabil că asta a fost. Imediat am simţit durere, iar apoi mi-a amorţit mîna. Am înţeles că s-a deplasat clavicula şi a atins nervul. Eu atunci n-am ştiut şi m-am speriat destul de tare, de-aia am şi cerut imediat schimbarea”.
Nu-s probleme pentru Euro
Nu sună deloc încurajator termenul “ligamente rupte”. Pentru un necunoscător. Chivu nu mai e un necunoscător, a ajuns, din pricina problemelor, doctor în umăr. “Nu e aşa de grav. Sper să-mi pot reveni pînă la finala Cupei”. Apoi, sesizînd uşoara îndoială a reporterului, pune punctul pe “i”-ul aşteptat: “Nu-s probleme pentru Euro. Pînă atunci îmi revin. Într-un fel, poate e mai bine, mă mai odihnesc”, continuă el, zîmbind un pic amar însă.
Redevine repede serios. “Îmi pare rău că n-o să pot juca în meciul cu Siena. Asta e, o să stau pe margine şi o să sufăr. Ştiu că toată lumea zice că va fi un meci uşor, pe care-l vom cîştiga fără probleme, dar eu nu sînt sigur de asta”.
Cineva din staff îi face un semn. “Trebuie să plec acum. Discutăm mîine, după meci”.
Declaraţia zilei: Victor Piţurcă, selecţioner România
“Din fericire, Cristi nu s-a accidentat grav. A acuzat dureri la claviculă, dar totul va trece după cîteva zile
de pauză. Turneul final nu e în pericol pentru el”
{{text}}