Post-anglo-saxo-niponii

Poți face un meci bun în timp ce ești masacrată de Brazilia? În coreeană, răspunsul e: obligatoriu! 

Să privim mai atent, atât cât ne permite viteza. Echipele mari sunt aceleași, mai bine zis joacă același fotbal îndelung palpat-studiat. Belgia, până la dispariție. Însă o sumă de post-anglo-saxo-niponi ne spun altceva. Canada, Statele Unite, Australia au ieșit, logic, din competiție, dar numai după ce au lăsat în urmă un avertisment. La vremuri noi, fotbal nou.

Jocul acestor outsideri pare limitat dar e, de fapt, o alternativă solidă. Un fel de a face fotbal fără retorica și eticheta clasicilor. Un fotbal mult mai puțin "pasat" și infinit mai direct. Un fotbal "vertical" - cum se spune cu o vorbă săracă. 

Stilul acestor echipe fără răbdare e, de fapt, greu accesibil și merită analiza. Mai întâi, ceva din decizia și penetrația rugby-ului s-a mutat în fotbalul acestor echipe. Capacitatea de efort a rugby-știlor reconvertiți e formidabilă. La fel, setea de eseu.

De aici, jocul permanent înainte, cu angajări aparent absurde și o neîncetată stare de sprint. Curios, viteza de asamblare a acestor echipe sfidează tot. Vorbim, adică, de echipe recoltate din ligi mici sau cluburi minore, dar montate aproape instantaneu. 

Nimeni nu poate spune mai mult de o frază politicoasă despre pedigriul și palmaresul aproape inexistente ale acestor echipe vădit nepoliticoase. Dar asta nu le împiedică să stea foarte bine în teren și să își ia la rost adversarul.

Tendința e mai largă. Căci Japonia și Corea de Sud au arătat o variantă foarte asemănătoare de joc. Un fotbal perpendicular, aruncat spre adversar în mare viteză, fără teamă de limitele terenului și plin de încredere în imposibil. 

A se vedea și revedea golul construit de Japonia pe ultimul milimetru legal al liniei de fund, în meciul cu Spania. Deasupra acestui pluton de asalt: Anglia, marele părinte istoric al grupului. Mereu pretendentă și niciodată convinsă de propria forță, Anglia pare, acum, o foarte posibilă Campioană Mondială.

La bază, Anglia joacă fotbalul din care a crescut și s-a diversificat maniera post-anglo-saxo-niponilor. Abrupt, cu o certă oroare de preparative și mereu plecat pe asalt. Diferența e că, în 2022, Anglia are un lot superb. Bellingham și Kane leagă, în regim de piston, fronturile de joc. 

Amândoi sunt marile staruri de până acum ale Mondialelor, oamenii care dau viață mașinăriei de pe tabla cu scheme. Anglia va câștiga, poate, Mondialele. Mai sigur, fotbalul ilustrat de trupa crescută la școala engleză va prelua viitorul.