Printre verbele lui Viorel Moldovan

Ce ne mai poate „omorî”...

„Pe mine m-a păcălit Spania”! Mi-am notat cu litere mari și semn de exclamație această afirmație originală a lui Viorel Moldovan. De mult îl țin foarte sus în expertizele sale - nu este un obicei ca un fotbalist să fie păcălit de fotbal. Dar verbul e adorabil - fotbalul de obicei pedepsește, se răzbună, e rău, să păcălească e mai rar și introduce un accent de humor binevenit. Nu cunosc fotbalist care să admită în public că l-a fentat fotbalul.

Siderat de 3 ori

Era foarte clar: Spania începuse cu acel 7-0 administrat Costa Ricăi, după care s-a chinuit cu Germania (1-1) și a pierdut cu Japonia (1-2)! Mare păcăleală - cum altfel să-i zici? Viorel a mai folosit un verb tare: l-a siderat cum l-a înlocuit Fernando Santos pe Ronaldo cu Ramos! Siderat? Nu credeam că Moldovan mai poate fi siderat în fotbal ca și pixul meu. 

Pe mine m-au siderat: 1. Germania căreia i-a lipsit un Lewandowski de la Bayern în atac... 2. Belgia (incredibil golaveraj, 1-2 în 3 meciuri) în care De Bruyne nu a putut face nimic din ce joacă la City... și, cu voia dumneavoastră, nu m-a putut păcăli Brazilia mea cu acest 4-0 la pauză cu Coreea de Sud (cu cine?).

Brânză bună în burduf de fotbal

Îmi pare bine că și-a regăsit verva ei, dar rămân la revelația Richarlison, la voleul lui pentru 2-0 cu Serbia și la stupefiantul șut al lui Casemiro cu care l-a încremenit pe antrenorul Elveției. Sigur că nu m-a păcălit Serbia lui Mitrovici și m-au siderat cele două penalty-uri ratate de Lewa. Nu m-au păcălit lacrimile lui Suarez „Canibalul” la eliminarea Uruguayului. Cred că erau sincere și disperate. 

Până aici, am pendulat între verbele lui Viorel Moldovan ca să-i mulțumesc, de fapt, fiindcă a găsit spațiul într-o emisiune TV pentru a ne informa care este - la experiența lui europeană - cea mai bună brânză din lume. Una franțuzească - la rândul meu, îl informez că se găsește și în București, scumpită abrupt la 1 milion de lei vechi kilogramul.

Ne obsedează Shaqiri, nu Kosovo

În fine, pentru pixul meu, „optimile” - din care a zburat Spania - m-au zguduit cu acest 1-6 al Elveției în fața Portugaliei. Zguduit? Exact: când a mai luat Sommer 6 „boabe”? Să zicem că Edi Iordănescu nu a făcut un drum degeaba în Qatar. Ne obsedează Shaqiri și nu Kosovo. 

Edi s-a întors de acolo cu ideea că ne lipsesc jucătorii puternici, bine clădiți fizic, pe scurt: luptătorii. Alde Pepe, nu-i așa? Când l-am văzut cum urlă de entuziasm la golul său (2-0 în minutul 33) m-am gândit brusc la Luis Enrique al Spaniei zdrobit înainte la penaltyuri de Marocul Excelenței Sale Hakimi. Ce spunea Enrique după un asemenea eșec? Că Spania are viitorul asigurat! Că viitorul e al tinerilor ei. Nimic despre loteria penalty-urilor, care, în final, l-au demis pe Lucho...

Edi, atenție la pase!

Ar fi putut vorbi așa Edi după un eșec ca ăsta? L-am fi făcut praf și pulbere, așa cum îl face dl Dragomir pe Enrique: „Bă, ești râsul omenirii!”. Probabil că nu vom putea da fotbaliști de forța fizică și morală a unui Pepe, dar vom produce tot timpul specialiști în fotbal obsedați de cum râde omenirea de noi. Asta ne omoară: râsul omenirii! Edi, ai grijă de tine, vezi mai bine ce facem cu pasele naționalei și elementarul control al mingii...