E bine că au plecat acasă echipele care n-au fost preocupate doar de fotbal

Vom avea două semifinale pe care, probabil, nimeni nu le-ar fi anticipat. Argentina și Franța sunt prezențele așteptate. Croația și, mai ales, Maroc, surprizele imense. Mulți suspină după Brazilia. Vai, vai, a plecat acasă fotbalul-spectacol! La fel și Spania, cu al ei stil tiki-taka. Portugalia devenise una dintre favorite, în vreme ce Anglia spera că după o semifinală de Mondial și finală de European, chiar va recâștiga un trofeu pe care nu l-a mai atins de peste 50 de ani!

Dar fotbalul face mereu dreptate! Și toate aceste naționale au plecat acasă înainte chiar și de semifinale. De ce s-a făcut dreptate? Pentru că au avut de suferit chiar toate naționalele care nu și-au văzut doar de fotbal. Care n-au fost preocupate exclusiv de Mondial, de joc și de propria echipă. Au rămas doar cele care și-au văzut de treabă, care au jucat precum o echipă și în care rolul principal e al antrenorului, nu al unei vedete. Și care au avut ca obiectiv principal să câștige. Nu să fie concentrate sau distrase pe alte direcții. Și acum argumentele, pentru fiecare în parte:

BRAZILIA

Rar mi-a fost dat să văd un circ mai mare făcut de vreo echipă pe un teren de fotbal. Ceea ce s-a întâmplat în timpul meciului cu Coreea de Sud arată că Brazilia n-a fost o echipă de fotbal, ci una de divertisment, care să facă oamenii să râdă. În niciun caz o națională serioasă, care să aibă respect pentru adversar, dar chiar și pentru propriul antrenor. 

Când ajunge un selecționer să fie luat la palme de jucătorii săi și să fie pus să danseze în văzul tuturor, înseamnă că acea echipă e orice, dar sigur nu una care să merite titlul mondial! Vorba lui Panduru, la Orange Sport: „Ați râs de sud-coreeni, acum plângeți după ce v-a scos Croația? Fiți șmecheri și acum, dansați în continuare!”.

GERMANIA

Era între primele 5 favorite la start. Și a plecat acasă prima. Dar e mai bine așa, fiindcă nemții erau mai interesați de protestele în susținerea comunității LGBTQ decât să bată Japonia. Cândva, nemții erau serioși la Mondiale, iar atunci câștigau sau jucau măcar finale sau semifinale: 1982, 1986, 1990, 2002, 2006, 2010, 2014. Acum i-au interesat, înainte de toate, alte lucruri. Și au pierdut. Și e bine că au plecat foarte repede acasă.

SPANIA

Când începi Mondialul cu o victorie cu 7-0 e greu să rămâi cu picioarele pe pământ. Și visezi nu doar la trofeul Cupei Mondiale, ci inclusiv că poți preda lecții despre fotbal. Iar pe Luis Enrique l-a prins acest val al exuberanței. Și în plin turneu s-a comportat precum un profesor pentru toți antrenorii din lume, cărora le transmitea că doar acest stil, pe care el îl joacă, e cel care trebuie urmat. 

Tiki-taka spaniol s-a stricat repede însă, într-un meci cu Maroc, care a demonstrat că fotbal înseamnă și să te aperi, să fii organizat și să joci doar contraatac. Iar Spania e acasă, cu tot cu strategia lui Luis Enrique pe care o cerea implementată la scară largă: una care spune că o echipă are peste 1.000 de pase, dar trage un singur șut pe poartă în 120 de minute!!!

PORTUGALIA

Are un lot formidabil, a spulberat Elveția, cu care Brazilia se chinuise, însă a fost și ea doborâtă de scandalul mocnit din interior, pornit de la netitularizarea lui Ronaldo. 

Când toți jucătorii se bucurau pe teren pentru calificarea în „sferturi”, Cristiano pleca de unul singur la vestiare. 

Când Bruno Fernandes marca împotriva Uruguayului, Ronaldo încerca la propriu să-i fure reușita. 

Când se intona imnul la jocurile cu Elveția și Maroc, 99% dintre fotoreporteri erau cu aparatele spre banca de rezerve, nu spre cei din primul „11”. 

Când soția unui fotbalist acuză un selecționer în public, e clar că nimic nu mai e în ordine acolo. 

Pe scurt: când se întâmplă astfel de lucruri, o echipă nu mai poate funcționa ca o echipă. Și va pierde!

ANGLIA

N-a jucat rău, dar nici formidabil. Da, poate că englezii ar fi meritat mai mult de sfert de finală, însă din măcar două puncte de vedere e bine că vor urmări restul Mondialului la TV:

1. Când nicio echipă din Africa nu apelează la protest împotriva rasismului, deși probabil că cei de acolo sunt cei mai îndreptățiți să o facă, dar îngenunchează englezii, cu mai puțini jucători de culoare decât naționala Franței, care rămâne în picioare, atunci înseamnă că, exact după modelul Germaniei, te preocupă, la start de meci, alte lucruri, nu exclusiv meciul și fotbalul.
2. Penalty-ul ratat de Kane sâmbătă seara e o răzbunare a destinului pentru penalty-ul marcat în vara lui 2021, împotriva Danemarcei, cu acel 11 metri inventat de Makkelie, grație căruia englezii au ajuns nemeritat în finala Europeanului. Soarta face, de cele mai multe ori, dreptate!