Cristiano la capăt de drum

Întrucât va împlini 38 de ani pe 5 februarie 2023, e de presupus că ediția CM din Qatar a fost ultima, de adio, pentru Cristiano Ronaldo. Fiind greu de crezut, de ordinul fanteziei, că va mai prinde și turneul final canadiano-americano-mexican din 2026. Deși e un atlet cu adevărat excepțional, a cărui longevitate la nivel înalt se explică și prin faptul că a acordat întotdeauna o atenție specială corpului său.

Totuși, și pentru că după 1 ianuarie va pleca, se aude, în Arabia Saudită ca să îmbrace tricoul lui Al-Nassr Riad, contra multor milioane de euro, se poate spune despre CR7 că s-a apropiat de capătul drumului. Că nu-i departe de finiș. Un drum, Cezarului ce i se cuvine, luminat de succese de anvergură. Unele istorice.

Căci niciun om cu scaun la cap, orice alți favoriți ar avea, nu-l poate contesta pe cel care, adjudecându-și peste 30 de trofee, a cucerit de cinci ori Balonul de Aur și de patru ori Gheata de Aur. Lângă care a așezat, stivă, trei titluri de campion în Anglia, câte două în Spania și în Italia, triumf la Europenele 2016 și în Liga Națiunilor 2019 etc, etc. Fără număr.

Spre regretul său, Cristiano va ieși din scenă fără să se fi încoronat campion al lumii, singurul său scop ratat după ce a strâns atâta glorie și avere. A început în Qatar cu lacrimi în ochi și a terminat la fel, eșecul neașteptat din meciul cu Marocul, în care CR7 a intrat doar după pauză, ducându-l până la granița disperării.

A plâns întâi de emoție ascultând imnul înaintea confruntării cu Ghana. Apoi de durere, parcă neputând să accepte că favorita Portugalia a cedat în fața anonimului Maroc. Mulți însă l-au suspectat că vrea să pară mai sensibil decât e. Că joacă teatru pentru imagine. Că pozează, artistul de pe gazon continuându-și rolul și pe scena vieții.

Ar fi însă o nebunie să te îndoiești de calitățile unui fotbalist care, bifând a 196-a selecție, l-a egalat în topul all-time pe kuweitianul Al-Mutawa. Nu-i poți nega lui Cristiano, întreprindere zadarnică, simțul de vânător al porții, detenta a la Brumel, intuiția și șutul, grație cărora chiar ar fi meritat un titlu mondial. 

Dacă n-a ajuns până la el, apreciază specialiștii, s-a întâmplat din pricină că l-a tras în jos egoismul. Dorința bolnăvicioasă de a fi mereu în prim-plan el și numai el, buricul pământului. Prea multa iubire de sine. Narcisismul.

Din epoca Real Madrid datează o videoînregistrare ce „demască” firea lui CR7. Caracterul lui. Furios, lovește cu piciorul în stâlpul porții deoarece Bale înscrie în loc să-i paseze lui ca să-și mai treacă un gol în cont. Gândind așa, a fost acuzat adesea că, spre deosebire de Messi, perceput drept rivalul etern, Ronaldo a preferat să pună interesul său mai presus de al echipei.

Una dintre greșelile lui, poate cea mai gravă, a constat tocmai în obsesia de a se compara cu Messi și a ține morțiș să-l depășească. Mereu și cu orice preț. E ceea ce, conform unei opinii mai largi, n-a reușit. Deoarece, deși jucător uriaș, gigantic, CR7 n-a fost și nu e un geniu. Alcătuită din Pelé, Maradona și Messi, Sfânta Treime a fotbalului n-are loc și pentru al patrulea.