Și au mai rămas doar patru

Argentina, Croația, Maroc sau Franța?

Argentina înseamnă în continuare Messi. Deși are și portar, așa cum s-a văzut în semifinala cu Olanda, deși are tot viitorul înainte, Alvarez și Fernandez sunt tineri și nici Lautaro nu e în pragul pensiei.

Eternul Di Maria

Deși își permite să-l țină pe bancă pe Angel Di Maria, care în anii lui este în continuare un gigant și, poate, fotbalistul cel mai aproape de epoca romantică. Angel Di Maria pare venit direct dintr-o poză de epocă, ar fi putut juca la primul campionat mondial din istorie, dacă nu cumva a și jucat, fiind, desigur, etern. Angel Di Maria pare evadat dintr-o proză de Borges și nu ascund că nimic nu mi-ar plăcea mai mult decât să fie el acela care va decide ca, anul acesta, cupa să meargă la Buenos Aires. Altfel, Messi rămâne cel mai bun fotbalist din secolul XXI.

Cel mai bun veteran

Dar foarte aproape de el este Modrici și cine știe dacă nu-l va depăși? Mai bătrân decât Leo, Luka încă aleargă și este tot neobosit, poate n-ați uitat că a luat și Liga Campionilor în primăvară, cu Real Madrid. Luka Modrici nu este doar cel mai bun dintre croați, cred că este, la ora aceasta, cel mai bun veteran de pe bătrânul nostru continent.

Și chiar un veteran este Luka Modrici, copil al războiului din fosta Iugoslavie, binecuvântat cu un calm divin. Luka Modrici este un geniu născut de fotbalul de stradă, el are o grație ieșită din comun și se prea poate să fie, la rândul lui, nemuritor.

Bucuria invincibilă

Deocamdată, deși are vârsta la care alții deja au explorat Orientul Mijlociu, Extremul Orient și Statele Unite ale Americii, e tot perla coroanei într-o generație fantastică, extraordinară a croaților. Dar care generație nu e, la Zagreb, așa? Iar portarul Livakovici îmi pare că mereu are bucuria copiilor care plonjează în zăpadă. Această bucurie are obiceiul să fie invincibilă.

Surpriza Maroc

Maroc este prima echipă din Africa ajunsă vreodată în semifinale și după ce a eliminat Spania și Portugalia (recucerind simbolic Peninsula Iberică).

Am fost cândva la Casablanca, orașul care a dat numele acelui film de cinema care nu poate fi uitat, și știu că se află cu un picior în Europa. Marocul are un spirit african, dar are și un spirit european, cum are și un spirit arab, cum are și un spirit berber - și tot așa.

Cum se nasc învingătorii

Marocul, fără să aibă un star (deși Bono și En-Nesyri și Ziyech n-au cusur), are echipă. Și a jucat cu dăruire, cu eroism. Și așa se nasc învingătorii. În "sferturi", n-au jucat deloc un fotbal grozav marocanii, dar au jucat cu un gol mai bine decât portughezii și a fost de ajuns.

Lacrimile lui Cristiano

Iar Cristiano Ronaldo, cel mai bogat șomer din lume, a ieșit de pe teren în lacrimi și a pășit singur în tunelul său, unde strălucirea celor cinci Baloane de Aur nu mai are putere.

Cristiano se va retrage mâine, peste un sau peste trei și abia atunci va fi recuperat drept ce a fost: un jucător legendar, un atlet formidabil, un goleador special. Fără el, nici măcar nu l-am fi avut pe Messi, cum fără Nadal nu i-am fi avut nici pe Federer, nici pe Novak.

Mai luminos, mai frumos

Cristiano a fost un uriaș, chiar dacă la acest turneu a fost doar umbra propriei statui, dar cine alege din el doar umbra este nedrept și, astfel, greșește. Cristiano a făcut fotbalul mai luminos și mai frumos și merită aplauze ca altădată, în timpul binecuvântat al dragostei, când jocul său era electric.

Forța Franței

Mbappé este astăzi cel mai bun tânăr jucător european și, mai mult, singurul pământean care îl poate egala pe Pelé, ba chiar îl poate depăși. Are doar douăzeci și patru de ani (fără câteva zile). Și la cât de bine joacă Franța, va avea nevoie de ghinion pentru a pierde această cupă mondială. Și, tot mai sigur, și pe următoarele.

Căci și dacă Mbappé e șters (Anglia ar fi putut câștiga și nu s-ar fi mirat nimeni, mai ales dacă domnul Kane nu irosea un penalty, dar se întâmplă), apar Tchouameni (ce gol!) și Giroud. Acest Giroud îl tot lasă în spate pe Henry, ceea ce ar trebui să spună totul. Și chiar spune.