Alex Bourceanu e convins că poate să reformeze metodele de pregătire din România. El studiază în Olanda despre antrenamentele la modă în fotbal și lucrează cu un psihoterapeut la care a ajuns din cauza unor accidentări.
Un fost fotbalist rău, energic și agresiv s-a transformat într-un tip care e convins că lecturile și analizele constituie calea corectă pentru antrenorat. Alex Bourceanu e influențat de cursul de antrenorat pe care-l parcurge în Olanda și de ședințele cu un psihoterapeut care l-au ajutat să nu mai sufere atunci când oamenii îi spun c-a fost un jucător de fotbal, nu un fotbalist.
A ajuns să citească tot mai mult și e amuzat când foști colegi îi spun că vorbește din cărți. „Păi, n-am jucat și eu fotbal? Dacă citesc, asta anulează toată experiența pe care am acumulat-o pe teren?".
Bourceanu povestește că a pierdut bani mulți în afaceri proaste și vede un aspect pozitiv chiar și în pierdere: „Poate că n-aș mai fi atât de motivat să devin antrenor dacă aș avea bani mulți acum".
- Alex, ai remarcat ceva deosebit la acest Campionat Mondial?
- Sesizez tendința clară de a prelungi meciurile tot mai mult, au existat partide prelungite cu mai mult de zece minute. Nu cred că e ceva întâmplător, ci că spre așa ceva se merge în fotbalul mondial, ceea ce mi se pare că va isca o mare problemă, pentru că vor apărea din ce în ce mai multe accidentări și tot mai grave. Zece minute în plus pot să nu pară multe, însă fotbaliștii au fost antrenați pentru meciuri de câte 90 de minute și sunt obișnuiți să joace atât. Brusc, timpul este prelungit semnificativ. Va fi nevoie ca antrenorii să modifice cumva antrenamentele, să le adapteze la jocuri de o sută de minute sau chiar mai multe.
„Eu și Pintilii ne visam unul pe altul"
- În ultima vreme ai apărut des în emisiuni TV. În fotbal vei reveni? Ai vreun plan?
- Am în plan să devin antrenor și mă pregătesc pentru meseria aceasta, particip la un curs de coaching în Olanda. Învăț lucruri foarte interesante pe care nu le conștientizam ca fotbalist. Sau ca jucător de fotbal, că voi așa scriați, că eram jucător, nu fotbalist. Dar o să revenim și la subiectul acesta... Spuneam că deocamdată învăț să antrenez. La un moment dat voi ajunge să lucrez, probabil ca secund la început, în funcție de oferte, de oportunități.
- Sunt diferențe între antrenoratul pe care îl înveți în Olanda și modul în care te-ai pregătit tu de-a lungul carierei de jucător?
- Da. Studiez 12 aspecte ale fotbalului, inclusiv tactică, pregătire fizică, nutriție, recuperare după accidentări, relația cu media, cu conducerea. E foarte important ca antrenamentele să conțină scenarii întâlnite în meciuri. Ce înseamnă fotbalul? Situația e aceeași pentru un fotbalist din Premier League și pentru o fată care joacă fotbal pe stradă, amândoi întâlnesc aceleași elemente: minge, adversar. Antrenamentele pentru fotbal trebuie să fie la fel, cu minge și cu adversar.
- Dacă faci ture de teren de unul singur, fără minge, fără adversar nu e util?
- Când exersezi ceva devii tot mai bun la acel ceva. Dacă faci ture de teren zi de zi vei deveni din ce în ce mai bun la alergat în jurul terenului. Într-un meci de fotbal nu alergi în jurul terenului. De aceea în antrenamente trebuie să ai dueluri, să ai adversitate, să te pregătești pentru situații neașteptate pentru că adversarii te vor surprinde în meci, în niciun caz nu se vor comporta așa cum ți-ai dori tu.
- Dar tu ai avut succes la FCSB cu o pregătire fizică brută sub comanda lui Neubert, nu cu astfel de metode pe care le înveți în Olanda.
- Nu uita că în echipa aceea noi jucam împreună de doi ani, ceea ce a contat enorm în succesul pe care l-am avut! Eu jucam la mijloc cu Pintilii, căruia îi știam toate mișcările. Dacă Pintilii ar fi fost înlocuit cu un alt jucător, pentru mine s-ar fi schimbat totul. La fel știam preferințele celorlalți jucători, le intuiam intențiile doar după poziția corpului, după câte un gest. Asta înseamnă omogenitate, ca jucătorii să se simtă între ei. Omogenitatea aceasta poate fi creată și ea în antrenamente.
„Egoul mă făcea să sufăr când scriați despre mine"
- Poate Pintilii să conducă FCSB sau nu are experiență suficientă?
- Mai contează și ce fel de experiențe a acumulat un antrenor, dacă a avut rezultate bune, cum a lucrat, nu e de ajuns ca unul să practice o meserie de multă vreme ca să spui că e mai bun în comparație cu cineva care e la început. Există discuții și despre faptul că Pintilii nu are licență de antrenor.
- Păi, chiar n-o are!
- Tu, dacă ai fi patron sau președinte, ce fel de antrenor ai alege: pe unul fără licență, dar pe care îl consideri bun, în care ai încredere că va produce rezultate bune sau pe cineva cu licența Pro care nu ți se pare potrivit?
- Aș fi tentat să-l angajez pe acela care mi se pare bun. Pot fi aplicate în România principiile acelea pe care le înveți tu în Olanda?
- Sigur că pot fi. Jucătorii cum crezi că se simt mai bine, să se antreneze cu mingea zi de zi sau să alerge în jurul terenului? Metoda aceasta poate fi aplicată oriunde, adaptată la context.
- Revenim la ideea cu jucătorul de fotbal? Te enerva că ți se spunea așa, nu fotbalist?
- Da, mă consumam foarte tare atunci. Acum văd altfel lucrurile, pentru că încerc să separ egoul de ceea ce fac eu. Ca antrenor voi fi capabil să delimitez planurile, să înțeleg că ceea ce se va petrece pe teren nu va fi despre mine, ci va fi despre echipă, despre jucători. Când jucam luam totul personal și sufeream exagerat când greșeam, când eram criticat în presă și mi se părea nemeritat. Suferim atunci când nu reușim să separăm egoul de ceea ce suntem, de ceea ce facem noi.
- Cum ai ajuns la aceste idei? Ai lucrat cu cineva?
- Da, lucrez de doi ani și jumătate cu un terapeut. La început am lucrat pentru o perioadă scurtă, apoi am ajuns să avem ședințe dese. Am ajuns la el într-o perioadă în care nu eram bine emoțional, avusesem deja o a doua accidentare gravă și aveam nevoie de un ajutor.
„Bine că nu mai am afaceri!"
- Mai ai afaceri, investiții?
- Slavă Domnului, nu!
- De ce spui asta? Ai pierdut bani?
- Am pierdut. Nu chiar toți banii pe care îi investisem, dar am închis două restaurante, o clinică de recuperare și mai am o livadă pe care sper să n-o mai am în curând.
- O livadă?
- Da, am o livadă în care am investit mulți bani și nu a mers afacerea, nici nu am putut să mă ocup eu direct, s-a ocupat altcineva.
- Ai investit, în schimb, în tine în ultima vreme.
- Da, aloc timp, bani pentru cursul acesta de antrenorat, citesc mult. Când am început să citesc despre fotbal m-am apucat de anecdote, așa cum fac mulți.
- Cum adică anecdote?
- Biografii ale antrenorilor, ale fotbaliștilor, tot felul de povești care sunt bune pentru ziariști, pentru suporteri, dar nu pentru cineva care încearcă să învețe despre antrenorat. Până când cineva mi-a recomandat o carte în care am descoperit și numele actualului mentor al meu în școala din Olanda. La început m-am chinuit să înțeleg, era o terminologie care mi se părea limba chineză. Treptat am priceput. E important pentru mine să studiez toate aspectele legate de fotbal pentru ca atunci când o să-mi alcătuiesc un staff să știu să pun întrebările potrivite și să aleg cei mai buni colaboratori. Să știu cum să-l aleg pe preparatorul fizic, să-mi dau seama care e nutriționistul potrivit, care e un antrenor de portari bun. Apropo, goalkeeper este deja înlocuit în terminologia fotbalului modern cu goalplayer, pentru că el participă la joc aproape la fel ca un jucător de câmp.
„N-am bani destui, dar o să am succes ca antrenor!"
- Vorbeam despre afacerile închise. Ai câștigat suficienți bani ca jucător încât să poți trăi liniștit fără să mai lucrezi?
- Aaa, nu, în niciun caz! Poate că aș fi putut să adun cu mult mai mulți bani dacă nu aș fi avut cele două accidentări grave, una în Turcia și una în Rusia. Să fi jucat până pe la 36 de ani într-una dintre aceste țări, nu cred că aș mai fi avut nevoie să muncesc. Într-un fel, poate că e mai bine pentru mine că s-a întâmplat așa. Dacă aș fi câștigat mai mulți bani, dacă n-aș fi pierdut niște sume în afaceri alese greșit poate că n-aș mai fi avut motivația pe care o am acum să progresez ca om, ca antrenor și să mă pregătesc pentru viitoarea meserie. Voi vedea ce voi putea face, dar egoul mă îndeamnă să ajung antrenor principal, nu doar un secund. Vedeți? Tot nu reușesc să mă separ suficient de egoul meu!
- Înțelegi de ce din 2013, de când ați participat voi în Champions League, nu s-a mai calificat în grupe nicio echipă românească?
- E simplu, toată lumea a progresat în fotbal, în timp ce noi am rămas pe loc, în cel mai fericit caz, dacă nu cumva am și regresat față de 2013. Diferența față de fotbalul bun tot crește. La nivelul juniorilor folosim tot metodele vechi, în timp ce toți ceilalți fac altceva. Unde sunt antrenori buni și condiții bune, părinții strică totul. Îi presează pe copii, pe antrenori, strigă de pe margine și în antrenamente, și în meciuri.
- Pentru că văd o sursă de îmbogățire în carierele copiilor.
- Să-l presezi pe un copil de nouă ani să joace fotbal pentru bani! Doamne, ferește! Și mai e o categorie, sunt părinți care au acumulat frustrări și speră să și le rezolve împingându-i pe copii să facă ceea ce n-au putut face ei.
Nu vreau să-i jignesc pe antrenorii mei, dar cred că aș fi fost un fotbalist cu mult mai bun dacă m-aș fi antrenat cu metodele de astăzi. Ei nu au vreo vină, acela era nivelul de cunoaștere în România. Bine, garanții nu există în fotbal, poate că aș fi fost mai bun, dar m-aș fi accidentat grav la 23 de ani, nu la 29.
-Alexandru Bourceanu, fost internațional
În străinătate sunt folosite niște teste ale hormonilor și pe baza acelor teste e determinat riscul de accidentare a unui jucător, condiția sa fizică. Antrenorii hotărăsc astfel dacă îl antrenează normal, dacă-l odihnesc, dacă-l folosesc în meciuri. Toate datele acestea contează, ne separă și mai mult de fotbalul bun.
-Alexandru Bourceanu, fost internațional
27 de meciuria jucat Bourceanu în echipa națională, pentru care a apărut ultima oară în 2014, într-un amical cu Algeria pierdut cu 1-2
118 partide și trei goluria adunat Alex pentru FCSB în campionat. A fost campion al României de trei ori, a jucat pentru roș-albaștri în "optimi" în Europa League și în grupele Champions League
{{text}}