Irezistibila Argentină

Marți seara, am ajuns greu la Lusail Stadium, înfruntând un trafic turbat. Dar am plecat și mai greu din pricină că, încântați de evoluția naționalei lor și de succesul ei incontestabil din semifinala cu Croația, suporterii sud-americani au făcut un veritabil show. Au blocat străzile din jur, cântând și dansând de parcă Messi și ai lui ar fi și cucerit Cupa Mondială! De acord că aceștia au jucat frumos și au învins clar. Dar indicat e să nu zici hop până n-ai sărit șanțul.

Românii cu Messi, nu?

Câți argentinieni să fi asistat la meci? Ambasada din Doha s-a referit la 35.000, chiar la 40.000, remarcabil în condițiile în care țara traversează o perioadă de criză profundă. Pe YouTube s-a scris că "50.000 de argentinieni au luat în stăpânire capitala Qatarului". Poate că n-au fost atâția, n-a stat nimeni să-i numere. Aș estima prezența lor la 25.000, cu observația că acestora li s-au alăturat și destui localnici. Am întâlnit numeroși arabi purtând tricouri albiceleste, dar și vreo 15-20 de români, sosiți special pentru Mondiale. Fără excepție, mi-au mărturisit că țin cu Argentina.

Eroul Julian Alvarez

Întorcându-ne la meciul propriu-zis, băieții antrenați de Scaloni i-au depășit clar pe croați, ba i-au și pedepsit. Le-au administrat un 3-0 incontestabil la capătul unui joc în care n-a strălucit numai Messi, ales a 4-a oară MVP (din 6 evoluții!), ci și tânărul Julian Alvarez. 

Deși rareori titular la Manchester City, atacantul ce va împlini 23 de ani luna viitoare a scos penalty-ul de 1-0, fault evident comis de portarul Livakovici, apoi a marcat golurile 2 și 3. Ultimul, servit pe tavă de Messi după o suită de driblinguri sublime. Vorba vechiului adversar și prieten al "tricolorilor", columbianul Carlos Valderrama, prezent pe Lusail în calitate de comentator TV, "Când Messi nu mai e singur, Argentina devine irezistibilă". De fapt, fair, însuși Messi a mărturisit că "Julian a fost azi starul nostru". Corect. Adevărat.

„Cel mai bun din istorie"

De menționat însă că tot Messi s-a ridicat peste ceilalți. În consecință, absolut justificat, întreaga presă internațională și-a exprimat admirația pentru căpitanul argentinian. Iată câteva mostre: "Geniul lui Messi asigură locul în finală" (The Guardian), "Messi își onorează istoria" (El Mundo), "Încă o noapte magică pentru Messi" (A Bola), "Argentina condusă de cel mai bun Messi și de un Alvarez letal" (Clarin), "Un geniu în finală" (O Globo) etc. 

În ciuda eșecului suferit, Luka Modrici a găsit tăria să declare: "Sper ca Messi să câștige acest Mondial. O merită, el este cel mai bun din istorie". Când așa ceva afirmă despre tine chiar adversarul pe care l-ai învins, n-ai niciun motiv să nu-l crezi.

Cu gurile căscate

Teamă mi-e că, știindu-mă fan Messi (nu și contestatar cu orice preț al lui Cristiano Ronaldo), mă veți suspecta de tentația de a-mi ridica în slăvi favoritul. 

Tocmai de aceea, n-am să descriu eu "capodopera" de la golul 3, limitându-mă să reproduc din The Guardian: "Momentul care ne-a lăsat cu gurile căscate a fost faza de pe partea dreaptă în care Messi i-a înnodat picioarele lui Gvardiol, unul dintre fundașii de top de la această ediție, ca să-i dea apoi o pasă decisivă lui Alvarez". Acțiune uluitoare, probă de măiestrie, pe care portughezii de la A Bola au definit-o, extaziați, "jugada fenomenal". Are rost să mai traduc?!

Cum face așa ceva?!

Aceeași fază dezvoltată în The Times, care notează "Messi a oferit o performanță demnă de Maradona. Inspirându-și coechipierii prin gol, pasă de gol și geniu, a regizat spectacolul chiar și atunci când a părut deranjat de o întindere musculară la coapsă. Luka Modrici și banda lui de îndrăzneți cărora nu le e frică de nimeni a trebuit să se încline în fața lui Messi. Până și atât de zgomotoșii suporteri croați au amuțit, privind înmărmuriți demonstrația lui Messi". 

În fine, pentru c-aș putea cita la nesfârșit, Mundo Deportivo se mira în titlul "Fază istorică a lui Messi la golul 3, cum poate face un om așa ceva?". Poate, dar numai dacă-l cheamă Lionel Andres "Leo" Messi Cuccittini și e poreclit "Puricele"!

Lui Scaloni ce i se cuvine

Pe lângă cei din teren, a absolvit cu notă maximă examenul din semifinală și selecționerul Scaloni. Marți seara, tehnicianul hulit după neverosimilul eșec din debutul cu Arabia Saudită, când unii s-au și grăbit să-i ceară demisia!, a găsit soluția să îngenuncheze o Croație ce tocmai eliminase Brazilia. 

Între altele, a schimbat de la 4-3-3 în "optimi" și 5-3-2 în "sferturi" la un mai deschis și mai mobil 4-4-2. Așa a consolidat zona centrală cu Paredes în dauna lui Di Maria și l-a eliberat pe Enzo Fernandez încât acesta, autorul pasei lungi care a dus la penalty-ul de 1-0, să poată intra mai des în combinații cu Messi și să inițieze multe contraatacuri sclipitoare. L-a anihilat pe Modrici, obligându-l să se refugieze pe banda stângă, a fost inspirat cu Tagliafico etc. 

Numai că, atenție!, finala va fi alt meci. Și nici Scaloni nu trebuie să zică hop cât n-a sărit șanțul.