Paul Codrea (41 de ani) a debutat ca antrenor la echipa Under 16 a celor de la Politehnica Timișoara. Fostul internațional a analizat problemele prin care trece fotbalul românesc.
Paul Codrea cere investiții și răbdare, o rețetă extrem de rară la noi.
VIDEO. Paul Codrea despre proiectul de la Timișoara: „Există mai multe resurse decât în trecut, dar interesul e mai mic”
- Salut, Paul! Spune-ne ce mai faci, cum ești?
- Vă salut și vă mulțumesc că m-ați vizitat. Sunt foarte bine, mulțumesc. Mă ocup de cei doi copii, mai sunt cu antrenoratul la grupa U16 a Politehnicii Timișoara. Cam atât. Am început în altă direcție, dar experiențele m-au împins să vin la juniori. Sunt de doi ani aici, chiar mă simt mulțumit cu alegerea făcută. Sunt copii buni în Timișoara. Totuși, mai e de lucrat la mecanismul ăsta care îi face să ajungă fotbaliști de un anumit nivel. Suferim și la infrastructură, la condiții, însă față de ce era acum 20 de ani e mult mai bine. Materialul uman e mai puțin. Înainte eram mulți copii și puține resurse, acum invers.
- Asta pentru că azi copiii au alte preocupări.
- Da, nu mai vin spre sport. Înainte sportul era singura preocupare a lor. Mă interesează și seniorii, dacă e un proiect serios, ca pe orice om sănătos la cap. Nu oameni care vin și îți promit cine știe ce... Îl auzisem și pe Neluțu Sabău când a spus că s-a săturat de oameni care promit una și după câteva săptămâni schimbă proiectul. E greu ca în România să găsești proiecte pe termen lung. Mai bine la juniori, aici chiar e pe termen lung.
„Sepsi și Csikszereda ne arată ce se poate face"
- Te întrebam despre Timișoara pentru că ni se pare totul uitat. Un oraș uriaș, fără un stadion modern, fără o echipă serioasă. De ce?
- Fotbalul și echipele de aici reflectă starea infrastructurii din Timișoara. Lipsa investițiilor, a unei viziuni pe termen lung, lipsa oamenilor valoroși cooptați în cadrul cluburilor a dus către asta. Se încearcă la Poli să se schimbe puțin lucrurile. Cred că prin aducerea lui Ovidiu Cuc, pe care îl cunosc și e un băiat deosebit, o să se schimbe lucrurile. Să mai fie aduși alți oameni importanți și să progresăm. Pentru că suntem jos de tot.
VIDEO. Paul Codrea: ”N-am făcut nimic în ultimii 20 de ani, să fim realiști, atât putem. Ne arată Sepsi și Csikszereda cum se investește”
- De ce s-a ajuns aici?
- Poate că nu s-au găsit oameni potriviți care să caute acești investitori. De asta zic că numirea lui Ovidiu îmi dă speranțe. E un om care s-a învârtit în mediul ăsta de afaceri, de business. Sunt convins că el cunoaște persoane care au capacitatea să atragă oameni de afaceri către sport.
- Iosif Rotariu spunea că un stadion nou ar putea însemna un restart. Ești de acord?
- Parțial. Uite, și Târgu Jiu are un stadion nou și e în faliment. E nevoie de oameni capabili și de investiții. Cu stadionul ne descurcăm, să vină oamenii, să facem proiectul și vine și stadionul.
- Cum te uiți azi la meciurile naționalei?
- Relaxat. Foarte relaxat. Nu mă doare! Trebuie să fim realiști, să ne dăm seama unde suntem, să ne dăm seama că n-am făcut nimic în ultimii 20 de ani și atunci nu înțeleg de unde am avea pretenții și de ce ne dorim foarte mult. Nu! Trebuie să fim realiști. Astea sunt investițiile. Ne arată Sepsi și Csikszereda ce se poate face. Vine un guvern străin și investește în România mai mult decât am făcut-o noi în ultimii 20 de ani. Am făcut stadioanele alea din București doar pentru că a fost oportunitatea cu Campionatul European.
De ce nu a mers la CSU
- S-au mai construit niște academii...
- Da, începe și Rapidul acum să scoată capul. În scurt timp s-au mișcat cât nu s-au mișcat alții în 15 ani. Ne dorim și la Timișoara un investitor ca domnul Șucu, care să vină să facă în primul rând baze sportive. Astea rămân pe 10-15-20 de ani. Nu să investim doar în echipa de seniori, iar după doi ani să dispărem în faliment. Așa orașul nu rămâne cu nimic.
- Revenind la partea de antrenorat, s-a vorbit despre o posibilă colaborare cu Universitatea Craiova. Ce-a fost?
- Da, în primul an al lui Mangia. Acum 4-5 ani. Atunci am vorbit cu Rotaru și nu ne-am înțeles la salariu. M-a sunat Pietro Chiodi, care colaborase cu Giovanni înainte. El m-a sunat și mi-a zis dacă vreau să mă duc.
- De ce e nevoie din partea unui patron să te convingă?
- Sunt ușor de convins, deși s-a dus vestea că-s rebel. Sunt obișnuit să spun ce am de spus. Înțeleg că atunci când ești antrenor trebuie să faci și compromisuri, că sunt situații când trebuie să mai înghiți una sau alta. Totuși, sunt de părere că într-o societate sănătoasă trebuie să nu ai rețineri, să spui ce ai de spus. Să ai o discuție sinceră. Am asistat în Italia la discuții foarte dure între antrenori, jucători, președinte și tot așa. Își spuneau mereu ce au de zis. Nu exista să te ascunzi. Și nu exista ranchiună. Nu însemna că dacă eu spun ceva ce nu-i convine antrenorului, mă excludea din lot.
„Nici în următoarele preliminarii nu reușim mare lucru"
- Mai greu să se întâmple așa aici.
- Știu! Am asistat și la bătaie între antrenori și jucători, și după 3 zile jucătorul respectiv a fost căpitan. Îl România cred că-l băgau în pușcărie. Da, și-au clarificat ce-au avut de clarificat, au mai avut două ședințe și apoi s-a intrat în normal. Aici dacă spui ce ai de zis președintelui, dacă nu ești cu capul plecat, nu prea reziști.
- Se vorbește mult și la TV, cam ca în Italia, nu?
- Nu e ceva greșit. Asta e peste tot. Relația între patron și antrenor trebuie să fie corectă. Dacă m-ai angajat ca antrenor, trebuie să-mi dai credit. Bineînțeles că trebuie să-ți dau și eu ție explicații, să vorbim, să discutăm, însă lasă-mă să-mi fac meseria, pentru că sunt convins că știu să o fac mai bine decât tine, după care tragem linie. Nu ești mulțumit, ne despărțim.
- Azi ne adaptăm aparent doar prin Italia, mai mult la liga a 2-a. De ce?
- E o țară cu o limbă asemănătoare, o cultură frumoasă, mâncare bună, e normal ca acolo noi, ca români, să ne adaptăm. Fotbalul e de calitate, ne și place, ne merge bine. Totuși, eu am senzația că se mișcă ceva la națională. Dar ne mai trebuie timp. Poate că nici în următoarele preliminarii nu vom reuși mare lucru, dar sunt convins că apoi va fi mai bine. Să ne uităm cât le-a trebuit ungurilor să revină în prim-plan. Vreo 30-40 de ani până cineva și-a dat seama că, de fapt, trebuie să investească în centre de copii. Au 20 de baze cu 20 de terenuri fiecare, cu cazare, cu masă, copii aduși din toate părțile. Vor să ia și de la noi.
„Românii trebuie să fie mai tari psihic"
- Ai tot vorbit despre Rapid, că-ți place proiectul de acolo, dar Dinamo?
- Nu mai am ce să zic despre Dinamo. Am tot vorbit. Situația e clară pentru toată lumea. E grea de tot! Nu știu care-i viitorul clubului. La ce se întâmplă în ziua de azi te gândești la orice. Te gândeai vreodată că vor fi două cluburi Poli Timișoara, două Rapid, două în Craiova, două Steaua și trei Dinamo? E o nebunie totală.
VIDEO. Paul Codrea despre situația de la Dinamo: „Ce să mai zic despre ei? La ce se întâmplă în acel club...”
- Paul, ai adunat peste 100 de meciuri în Serie A, la fel în Serie B, cum reușeați voi, iar azi nu mai merge?
- Serie B e un campionat foarte greu. E mai simplu să joci în Serie A decât în Serie B. Pare paradoxal, dar e un campionat mai de uzură în divizia secundă Spații mai mici, luptă mai multă. Cine joacă din România în Serie B să nu credeți că joacă într-un campionat ușor! Să fie clar. Ca să reziști acolo trebuie să ai tărie de caracter, să nu cedezi în momentele grele. Trebuie să rămâi tare psihic.
- Ai fost la Palermo, în inima Siciliei. Ți-a fost vreodată teamă?
- Deloc! A fost un episod simpatic. Eram la Genoa, mă voia Palermo și am refuzat în primă fază pe considerentul de care îmi zici tu. Și înaintea mea a mers un alt român acolo, Vali Năstase, ne auzeam la telefon. Îl tot întrebam „cum e, vezi lucruri ciudate?". Mi-a zis să vin că e totul super. N-am văzut niciodată nimic dubios.
- Ai avut acolo un patron excentric.
- Pe Zamparini?
- Da!
- Excentric din ce punct de vedere?
- Am citit, auzit, tot felul de povești cu el, le știi și tu.
- Da, era impulsiv. Dar nu se băga la echipă. Nu-l vedeam. E un om care plătea la zi, la minut, la oră. Indiferent pe ce loc erai, nu întârzia salariul. Noi avem patroni care dacă ești pe nu știu ce loc, gata, blochează salariile, primele. Ăsta plătea de la femeia de serviciu până la ultimul om la timp.
„Ce a făcut primarul Fritz pentru sport?"
- Cum a fost întoarcerea în România? Ce-ai găsit?
- A fost un șoc. Aveam alte speranțe. Mă așteptam să fie cu totul altfel. Am și nimerit într-o situație grea la Rapid. Clubul era pe o pantă descendentă, erau probleme financiare. Totul mergea spre rău. S-a sfârșit și mai rău.
- Când crezi că vei ajunge pe banca unui club de seniori?
- Nu știu și nici nu mă interesează. Fac zi de zi ceea ce îmi place. Dacă va fi să fie, voi fi. Dacă nu, nu. Mi-am dorit în primul rând să fiu acasă, cu copiii. Nu m-am axat pe partea asta a doua, a carierei, cea de antrenor, pe performanță. Adică să fac orice să plec de acasă. Să caut de lucru. Puteam pleca, însă n-am vrut să o fac. Iar partea bună pe care eu o văd acum e că îmi dau seama ce probleme sunt la copii și juniori. Aici e nevoie de mai mult bagaj, antrenori mai bine pregătiți, cluburi care să investească în infrastructură. Degeaba ne ducem numai la seniori. Problemele vin de jos. Sunt lipsuri mari. Din toate punctele de vedere.
- Timișoara crezi că se trezește?
- De când a venit domnul primar Fritz, sincer, eu nu știu dacă a făcut ceva concret pentru sport. Avem doi ani jumătate. Poate nu cunosc eu, nu sunt informat, dar nu știu să fi început vreun proiect sau să fi terminat altul. Din contră, toate bazele sportive sunt în paragină. Stăm rău față de alții, de Cluj, Craiova, București. Stăm rău de tot. Ciudă îmi e că noi chiar avem potențial. N-avem munți, n-avem ape. Suntem oraș la câmpie. Locuri găsești suficiente. Pentru că, de exemplu, la Genoa problema era că ei sunt pe coastă. N-au efectiv zone de câmpie unde să facă mai multe. Noi aici avem loc cât vrem. Sunt zone o grămadă în paragină de ani de zile Și nu facem nimic. Știu oameni care au încercat și nu primesc terenuri. Mai bine stau în paragină decât să facă cineva asta.
133 de meciuria adunat Codrea în Serie A, cele mai multe la Siena
Hai să avem răbdare! Știm că în fotbal toți ne dorim azi, dar să fim realiști. Nici Guardiola dacă ar avea națională nu știu ce-ar face!
Debutul e unul dintre cele mai frumoase momente la națională, cu Iugoslavia, Boloni selecționer. Și calificarea la Euro, meciurile cu Olanda, cu Italia... Au fost victorii frumoase la națională. Inclusiv un meci cu Belarus, când Piți mi-a cerut să-l marchez pe Hleb. Eu avusesem febră. Am jucat și m-am achitat bine de sarcini.
Educația de acasă e foarte importantă. Dacă tu îți înveți copilul răsfățat, să fie leneș, degeaba are calități. Degeaba trag eu de el, trebuie să vină de la el dorința. Sârbul și italianul îți rup terenul în două. În România copiii trebuie împinși de la spate.
„Suntem foarte agresivi ca nație. Nu trebuie să dăm antrenorii afară că țipă trei suporteri”
Paul a vorbit și despre prima reprezentativă, pentru care a evoluat de 44 de ori. El speră că atitudinea conducătorilor față de tehnicieni se va schimba, altfel nu vom progresa.
- Paul, s-a vorbit mult la națională despre lipsa atitudinii, vouă ce vă zicea Pițurcă?
- Nu cred că la nivelul ăsta mai e nevoie ca antrenorul să-ți spună lucruri deosebite. Pentru că suntem profesioniști, asta trebuie să fie în rutina noastră. Nu am nevoie să încarc jucătorul meci de meci, acțiune de acțiune. Atitudinea trebuie să existe și la antrenament. Nu exiști fără asta. Jucătorul valoros are atitudine mereu. Și acum, la masă, dacă stăm, trebuie să beau un pahar cu apă cu atitudine. Înțelegi? Mi se pare jenant să aud că n-am avut atitudine. Cum să n-ai atitudine?
- Totuși, ce avea Piți de reușea aproape de fiecare dată?
- Știa să-și facă un grup, unul mai strict, unde nu pătrundeau foarte mulți jucători. Dar ți-am zis, era altă situație, altă arie de selecție. Acum poate selecția e mai restrânsă și e nevoie să încerci diferite soluții. E foarte ușor să-i judecăm pe Edi, Contra, Rădoi sau Codrea când nu știm exact ce se întâmplă în interior.
„Trebuia ca Daum să continue"
- Sunt jucători din actuala națională care își găseau locul și în generația voastră de la Euro 2008?
- Cred că da. Sunt fotbaliști buni. Însă fotbalul e joc de echipă, trebuie să funcționăm împreună. Și rezervele trebuie să fie bune. Ele pot decide meciurile. Fotbalul e un tot. Ca într-o orchestră. Nu poate să cânte bine doar chitara și vioara să sune aiurea. Trebuie să funcționeze toți în același timp. Iar lucrul acesta e greu de făcut. Avem exemple din Anglia. Uite, Manchester United. De câți ani investesc și nu reușesc să revină în prim-plan. Și ce sume investesc, colosale! Nu banii sunt totul. E un mix de lucruri. Așa ar fi simplu, vin cei mai bogați și câștigă. Iar exemplu, Parisul. De vreo 10 ani tot bagă și tot n-au luat Champions League. City la fel.
VIDEO. Paul Codrea despre echipa națională: ”Am fost de acord cu Daum, era nevoie de continuitate. Nu se poate să antrenezi 3 luni și să fii dat afară, dar suntem foarte agresivi”
- Ești de acord cu ce e azi la lot, cu Edi Iordănescu...
- Am fost de acord și cu domnul Daum. Mie mi se pare că și lui Daum trebuia să i se dea continuitate. Nu înțeleg de ce i-a sărit toată lumea în cap. Până la urmă și el a avut ghinion. Dacă stăm să analizăm bine ce s-a întâmplat, cu Muntenegru, au fost momente-cheie. E nevoie de continuitate, și la juniori, și la serniori. Nu se poate să antrenezi 3 săptămâni, 3 luni și apoi să fii dat afară. Nu doar antrenorul e de vină într-o echipă. Asta e total greșit.
„Să luăm exemple din Anglia"
- Ți se pare că noi, ca nație, suntem poate și prea agresivi sau pretențioși?
- Suntem! Foarte agresivi. Nu doar noi, ci toți suporterii în toată lumea.Vedem ce s-a întâmplat și în Indonezia cu acei fani. Să luăm exemplul din fotbalul englez. Unde dacă echipa retrogradează, antrenorul rămâne acolo. Dacă clubul crede în el și are un plan pe termen lung e foarte bine. Nu îl dă afară doar fiindcă țipă 3 suporteri. Când instalezi un om într-o funcție, să mergi cu el până la capăt. Chiar văzusem documentarul despre Fatih Terim, a avut momente foarte delicate încă din primul an de mandat. Dar președintele nu l-a dat afară, deși știm ce suporteri are Galata și ce presiune pun. Nu l-a dat afară și așa au câștigat împreună 4 campionate, Cupa UEFA și așa mai departe. Dacă-l dădeau afară în primul an ce se întâmpla? Poate nimic din ce a venit ulterior.
- La cum se mișcă lucrurile la noi, când putem spera la mai mult?
- Putem tinde! Csikszereda și Sepsi investesc. Rapid la fel, Hagi investește, FCSB e clar că investește, are un centru de copii și juniori foarte bun. Mai avem nevoie de vreo 10 ani să fim acolo unde am mai fost.
VIDEO. Paul Codrea: „Eram criticați și noi jucam cu Franța și Italia. Doar că atunci nu ne dădeam seama că aveam o echipă valoroasă”
- Ți se pare că și pe vremea când jucai tu era prea criticată naționala?
- Enorm! Mai râd cu finul meu și mă întreabă dacă îmi mai aduc aminte când m-au criticat după Euro 2008 pentru că n-am bătut Italia sau Franța. Și cu ce echipe jucam! La ce nivel! Și eram supercriticați. Totuși, asta face parte din joc, la fel cum ne place să fim lăudați, trebuie să acceptăm și critica. Doar că atunci nu ne dădeam seama că, de fapt, aveam o echipă destul de valoroasă.
VIDEO. Paul Codrea cere răbdare pentru națională: „Nici Guardiola n-ar face mare lucru cu naționala. Ăsta e materialul. Poate că nu suntem așa buni”
44 de meciuria jucat Codrea pentru România. A marcat un gol
Nouă ne tot place să-l criticăm pe Edi Iordănescu sau Rădoi. Pe Contra sau cine a mai fost. Să fim realiști. Materialul e care e. Nu e nici cel mai slab, sunt copii cu potențial, fotbaliști buni, dar poate că nu suntem așa buni față de ceilalți. Depinde cu cine te compari.
Nu-l cunosc pe Edi Iordănescu. Îmi place cum vorbește, e un băiat educat, se vede. L-am întâlnit când era la Târgu Mureș. Am arătat mai bine la ultimele acțiuni, însă nu poți spune că am fost extraordinari. Au fost momente când am fost foarte dominați.
{{text}}