Sinisa Mihajlovic, fost mare fotbalist sârb, ultima dată antrenor la Bologna, a murit azi într-un spital din Roma. Avea 53 de ani și din 2019 suferea de leucemie.
Fostul mare fotbalist sârb anunțase, în iulie 2019, că suferă de leucemie, dar era optimist că va ieși învingător.
Voi învinge jucând ofensiv.
-Sinisa Mihajlovic, în 2019
Fostul mare fotbalist sârb și fost antrenor la AC Milan și Bologna fusese supus unui transplant de măduvă osoasă tot în 2019. O perioadă s-a simțit mai bine, după care boala a revenit.
Soția sa Arianna, împreună cu copiii lor Viktorija, Virginia, Miroslav, Dusan și Nikolas, nepoata Violante, mama Vikyorija și fratele Drazen, comunică îndurerați moartea nedreaptă și prematură a soțului, tatălui, fiului și fratelui lor exemplar, Sinisa Mihajlovic. Un om unic, un profesionist extraordinar, atent și bun cu toată lumea. A luptat cu mult curaj împotriva unei boli cumplite. Le mulțumim medicilor și asistentelor care l-au îngrijit de-a lungul anilor, cu dragoste și respect, în special Dr. Francesca Bonifazi, Dr. Antonio Curti, Prof. Alessandro Rambaldi și Dr. Luca Marchetti. Sinisa va fi mereu alături de noi. Trăim cu toată dragostea pe care ne-a dat-o.
- Comunicatul familiei Mihajlovic
Sinișa și-a început cariera în țara natală. A câștigat Cupa Campionilor Europeni cu Steaua Roșie 5-3 după loviturile de departajare. Belgrad în 1991, alături de Savicevic și Prosinecki, după finala cu Olympique Marseille, 00. În 1992 a semnat cu AS Roma, iar de-a lungul timpului a mai jucat la Sampdoria, Lazio și Inter.
S-a retras în 2006 și și-a început ucenicia ca antrenor la Inter, unde i-a fost secund lui Mancini. A antrenat, ca principal, Bologna, Catania, Fiorentina, Serbia, AC Milan, Torino, Sporting. Ultima echipă pe care a antrenat-o a fost Bologna.
455 de meciuria jucat de-a lungul carierei. A marcat 69 de goluri și a oferit 55 de pase decisive
A câștigat 3 titluri naționale cu Vojvodina (1989) și Steaua Roșie (91 și 92), două titluri de campion cu Lazio (2000) și Inter (2006), 4 Cupe ale Italiei cu Lazio (2000 și 2004) și Inter (2005 și 2006), 3 Supercupe ale Italiei cu biancocelesti 98 și 2000) și nerazzurri (2005). Cu Steaua Roșie, pe lângă Cupa Europei, a câștigat și Cupa Intercontinentală în 1990. O Cupă a Cupelor cu Lazio în 1999, o Supercupă Europeană în același an, tot cu biancocelesti.
{{text}}