Patru medalii de aur și-un scaun cu rotile

La cinci ani după ce a suit pe podiumul de la Tokyo, unde a făcut o cursă perfectă, Betty Cuthbert a fost diagnosticată cu scleroză multiplă. N-a întrebat însă ”De ce eu?”

"Aveam un stil ciudat de a alerga. Aplecată-n față, genunchii sus, spre piept, gura mereu deschisă larg, ca și cum voiam să trag în mine tot aerul din lume. Unii se uitau pe filmări, râdeau, mă întrebau de ce nu mă corectez. Păi, dacă dădea roade, de ce aveam să umblu la el?".

Râde cu poftă, în timp ce copilașii de la un liceu cu profil sportiv din Brisbane, Australia, aplaudă cu toții. În fața lor, într-un scaun cu rotile, se află una dintre cele mai mari atlete din toate timpurile, cu patru medalii olimpice de aur.

"Fix la cinci ani după ce am încheiat, m-au diagnosticat cu scleroză multiplă. De atunci nu m-am mai dezlipit de acest scaun cu rotile. Știți ce înseamnă asta pentru un om care a alergat mii de kilometri?".

Au descoperit-o relativ "târziu". Elizabeth Alyse Cuthbert a ajuns la Western Suburbs Athletic Club la 16 primăveri, iar la 18 era, deja, la Jocurile Olimpice de la Melbourne. "N-am avut așteptări mari, pentru că eram lipsită de experiență. Ca să fiu sinceră, mi-am luat bilet de spectatoare, ca să fiu sigură că după ce sunt eliminată mai pot rămâne pe acolo".

Australienii erau buni la probele de viteză, așa că, exceptând o singură cursă desfășurată pe noroi, la Brisbane, unde terminase pe primul loc, Betty nu se putea lăuda cu mare lucru. Cu câteva zile înaintea Jocurilor, spărsese recordul mondial la 200 de metri, dar pentru că arbitrilor nu le venise a crede, o lăsaseră mai moale cu omologarea.

Șase zile de aur

Dar atunci, în acele șase zile mirifice din noiembrie 1956, a uimit omenirea, cu trei medalii de aur, la 100 și 200 de metri și la 4x100. "Pentru prima oară, la cele două probe podiumul a fost același", își amintea ea.

Au botezat-o, rapid, "Golden Girl". Între 1956 și 1964 a stabilit 18 recorduri mondiale, deși la Roma, accidentată, a fost eliminată în sferturile de finală. Atunci, dezamăgită, a decis să se oprească. "Am fost pensionară vreo 18 luni". N-a vrut să revină pe pistă. "N-am fost eu cea care a decis, ci voința Celui de Sus, precum și antrenorul Percy Cerutty. M-a dus să alerg sfert de milă, June Ferguson m-a ajutat cu tehnica".

Și au venit Jocurile de la Tokyo. "Am făcut, la 400 de metri, cea mai bună cursă din viața mea, una perfectă", povestea despre momentul în care a cucerit cea de-a patra medalie de aur. "Numai că n-am alergat eu atunci. Era ca și cum corpul meu ar fi fost preluat de cineva. Mă ridica, eu doar puneam picioarele pe pistă".

Britanica Anne Packer, adversara sa și ocupanta locului doi: "Am simțit cum Betty a venit pe pistă cu o încredere incredibilă în ea, se vedea asta". Cuthbert a trecut linia de sosire, apoi s-a pus în genunchi, a privit cerul și a spus. "Oare am făcut destul?". A fost ultima ei competiție...

La cinci ani după Japonia au descoperit-o cu scleroză multiplă. Preotul căruia i se confesa i-a spus că mulți Îl întreabă, atunci, pe Domnul: "De ce eu?". N-a făcut asta. "Am simțit că e momentul să-i ajut pe alții!". Avea 31 de ani și se găsea într-un scaun cu rotile, ea, cea care scosese 11,5 pe sută!

A început să meargă prin toată Australia, să le vorbească sufletelor cu probleme. Avea puterea să glumească mereu. "Am fost «Golden Girl», acum sunt «Doamna MS»". Abrevierea de la scleroză multiplă. În 2000, la Jocurile Olimpice de la Sydney, a fost una dintre legendele care au purtat torța, într-o mașinuță de golf.

Doi ani mai târziu, a suferit un accident vascular cerebral. Midge Johnston, sora sa geamănă, de care o despărțeau... 20 de minute, a apărut în presă: "Suferă și de demență, sper să mă mai recunoască!". Atunci când s-au regăsit, i-a spus doar atât: "Midge, nu te îngrijora. Cum să te uit? Mai ții minte cum te băteam când erai mică?". 

* Sursa: MCG