Fără excepție, comentatorii apreciază că meciul Argentina-Franța, 3-3 după 120 de minute și 4-2 la loviturile de departajare, a constituit cel mai disputat ultim act din analele CM. Cel mai zbuciumat, mai dramatic.
O certifică și The Times, notând că „Una dintre cele mai mari finale din istoria celui mai mare sport a fost binecuvântată de unul dintre cei mai mari jucători din istorie, care a câștigat titlul mondial, dar și de cel mai tânăr pretendent, Kylian Mbappe, care aproape că i-a stricat visul celui dintâi”.
Parcă în completare, Gary Lineker mărturisea pe Twitter că „Sunt încântat, am fost martorul celei mai mari partide dintotdeauna, terminată cu rezultatul corect. A câștigat echipa mai bună”. De acord. În ideea că Argentina a controlat întâlnirea timp de 80 de minute.
În ciuda revenirii uluitoare a Franței, pentru care Mbappe a realizat „dubla” în 97 de secunde, Argentina e cea care a început în forță și a terminat la fel. Mai activă în prelungiri, mai periculoasă.
Ziarul londonez citat mai sus nu l-a mai numit pe Lionel Messi. Dar lumea știe că despre el era vorba, MVP-ul finalei și, chiar mai important, eroul turneului din Qatar. Pe parcursul căruia, premieră absolută, a marcat în fiecare fază a competiției, egalând ori bătând recorduri.
Cum triumful de la CM era singura performanță lipsă din CV, Messi a demonstrat, încoronându-se la Doha, că locul lui e lângă Pele și Maradona, pentru întregirea Sfintei Treimi a fotbalului. Cei care l-au pus pe Cristiano Ronaldo înaintea lui Messi ar trebui să-și muște limbile.
Logic că presa internațională îi ridică statuie căpitanului Argentinei. Reproduc pe sărite: „Leo, e Mondialul tău, îl meriți din plin!” (Marca), „Messi e Regele” (Daily Mail), „Izbânda e completă, Messi își primește coroana” (New York Times), „Fotbalul i-a făcut dreptate lui Messi” (Mundo Deportivo), „Messi trăiește o noapte magistrală cu două goluri și titlul mondial” (O Globo), „Fotbalul e fericit, Messi campion” (Sport-Barcelona) etc.
Nimic nu-i exagerat, tras de păr, în aceste elogii. Ele i se cuvin unui jucător nepereche drept recompensă, însă palidă, pentru bucuriile oferite publicului de-a lungul unei cariere unice. Cu adevărat excepțională.
Când cel poreclit „Puricele”, ajuns la 35 de ani și jumătate, va decide să se retragă, deși Ronaldinho pare convins că Messi va putea juca și la 50 de ani!, el va lăsa ștafeta geniului pe mâini sigure.
De încredere. O va preda celui ce împlinește 24 de ani chiar pe 20 decembrie, tânărului capabil să schimbe deviza națională a Franței, glumind, din Liberté, Egalité, Fraternité în Liberté, Egalité, Mbappé.
Pe aceeași linie, de remarcat și că, în ciuda celor 6 modificări permise de regulament în caz de prelungiri și operate de Scaloni, Messi a rămas pe gazon până la sfârșit!
La 10 minute după finala de pe Lusail Stadium, L'Equipe titra în ediția sa electronică „Lacrimi fatale”. Analiza realist, câteodată critic, „un duel de legendă”, dar nu-și ascundea admirația față de talentul și de modestia lui Messi. Cel care, alături de eroicul portar „Dibu” Martinez și de fâșnețul Angel Di Maria, surprinzător înlocuit în minutul 64 al finalei!, a condus Argentina într-o noapte magică. De neuitat.
{{text}}