Îl apreciez în mod deosebit pe tânărul meu coleg Dan Udrea și-l plasez în topul ziariștilor din generația sa. Îmi place cum gândește și cum scrie. De cele mai multe ori îi împărtășesc opiniile, inclusiv pe cele despre recent încheiatele Mondiale de fotbal. Competiție despre care și eu cred, asemenea lui, că s-a bucurat la Doha de o organizare excelentă. Impecabilă. Nu că n-au existat și minusuri. Numai că ele au constituit excepția de la regulă.
Legat de asta, cu precădere de încălcarea sau respectarea drepturilor omului în Qatar, părerile continuă să fie împărțite. Personal, n-am căderea să dau verdicte. Să mă pronunț cu privire la numeroșii muncitori ce-ar fi murit, după unii 6.500, din cauza condițiilor mizerabile de pe șantierele Cupei Mondiale. Unii pretind chiar că au dovezi în acest sens. Să le producă și discutăm. Dar pe certitudini, nu pe supoziții.
În privința organizării CM, observ însă că mai degrabă sunt ascultați nu cei care au fost la Doha, ca Udrea și subsemnatul, cât cei care n-au ajuns acolo, însă au urmărit manifestarea la televizor sau au citit despre ea în presă. Să ne mirăm, dar nu foarte tare. Căci mulți români se înrudesc direct cu Caragiale.
Adesea de acord cu Udrea, nu sunt și în cazul în care îi bate obrazul lui Lionel Messi, vezi articolul intitulat "Ce nu avem voie să spunem despre Mondial", cum că nu trebuia să îmbrace la festivitatea de premiere mantia, în arabă bisht, pe care tocmai i-o făcuse cadou emirul Qatarului. Argumentul constând în aceea că "Un eventual refuz ar fi fost un gest infinit mai valoros decât Cupa pe care a ridicat-o deasupra capului".
Și mai pornit împotriva căpitanului proaspetei campioane a lumii s-a arătat ex-internaționalul Viorel Moldovan. În necunoștință de cauză, neștiind semnificația bisht-ului, fostul golgheter s-a declarat deranjat de atitudinea lui Messi, ba și dezgustat de ceea ce i s-a părut servilismul acestuia. Pe care nu s-a sfiit să-l compare, consecință a purtării mantiei cusute cu fir de aur, cu o fantomă!
Firește, păreri și păreri. Nimeni nu-i obligat să raționeze ca altul, deci nici Udrea și Moldovan ca mine. Care consider că Messi n-avea cum refuza pelerina respectivă în condițiile în care aceasta, echivalentă cu o înaltă decorație, cu o mare onoare, e rezervată la Doha membrilor familiei regale, exclusiv oaspeților de seamă. Inaccesibilă muritorilor de rând, e un privilegiu să o primești și o cinste să o îmbraci.
Iar Messi cu atât mai puțin putea s-o refuze cu cât mantia i s-a dat pe 18 decembrie, de ziua națională a Qatarului, care a coincis în 2022 cu finala CM. În consecință, dacă el n-ar fi vrut să poarte mantia cu pricina, nu încape îndoială că refuzul s-ar fi interpretat ca o lipsă de politețe. Chiar ca o jignire. Iar pe arabi, care-s foarte orgolioși, nu-i bine să-i jignești. Pe emir, să te ferească Allah!
Ca atare, cred că nu Messi a greșit, ci cei care l-au judecat prea aspru și, mai grav, în afara contextului.
{{text}}