S-a născut la Pretoria, dar gândește și iubește românește. Johannes Petrus van Heerden este din Africa de Sud, dar, de un deceniu, trăiește în țara noastră. Nu doar că vorbește limba noastră și urmează a se căsători curând la București, dar rugbyst-ul de 36 de ani reprezintă România din 2015 începând, adunând peste 50 de selecții la echipa națională.
România va evolua în Grupa B, alături de Africa de Sud, Irlanda, Scoția și Tonga. Meciurile se dispută la Bordeaux și Lille. „Stejarii” vor debuta cu Irlanda pe 9 septembrie, urmând să întâlnească apoi Africa de Sud pe 17 septembrie, Scoția pe 30 septembrie și Tonga 1 pe 8 octombrie.
Van Heerden: „De ce vorbiți așa urât de țara voastră?!”
Într-un interviu acordat Libertatea, „Ionică”, sau „Petrică” - fiind strigat în ambele feluri, fie că a jucat la Baia Mare, fie la CSM București sau acum la Dinamo -, a mărturisit că el este român sută la sută și „nu înțeleg de ce românii vorbesc așa urât de țara lor. Mie când se cântă imnul mi se face pielea ca de găină.”
Piesă esențială și în echipa „buldogilor”, dar și a primei reprezentative, Van Heerden este și un personaj savuros. Este o relaxare să-l asculți și, totodată, oferă câteva pilde la care românii ar trebui să se gândească.
Povestea lui Van Heerden, prin declarațiile sale:
- „Am învățat limba română cu nea Rică, ospătarul, la Baia Mare. Mi-a luat cam șase luni, ca să pricep, apoi învăț zi de zi. Nea Rică, un om deosebit, sătea cu mine, scriam de mână, apoi repetam, apoi iar scriam. Plus ce-i auzeam pe băieți la teren. Am avut o dorință foarte mare de a învățat româna”
- „Mă simt mai mult român decât sud-african. Când merg acolo, inclusiv la familia mea, o consider ca o vacanță. După două săptămâni, deja vreau să mă întorc în România, mi se face dor”
Am făcut cunoștință cu o fată, Laura, aici și avem planuri mari, vreau să mă însor. Ne-am cunoscut la o nuntă, am fost amândoi, ne-am plăcut unul pe celălalt, am început să vorbim, să ieșim împreună… Ea m-a ajutat foarte mult. Mai ales când am avut și COVID. Mi-a adus mâncare, m-a ajutat, mi-a fost rău o dată, am avut un atac de panică. Ea m-a calmat și atunci, și mereu
- Johannes Petrus van Heerden
- „Cu ea învăț română mai mult, m-a dus și la concerte, la Mirabela Dauer. Mi-a plăcut! Îmi place muzică românească veche. Cu ea învăț alte lucruri pe care eu nu le știu despre România. Și văd lucruri pe care nu le-am văzut până acum. „Roata morii se-nvârtește/Țac, țac, țac”. Eu și prietena mea cântăm mereu acest refren. Și mi-a pus și melodiile Laurei Stoica. A avut o voce foarte frumos, păcat de ceea ce s-a întâmplat cu ea. Ați avut o muzică foarte bună. Ce cântă oamenii în zilele noastre nu-mi place, mi se pare urât… Înjură mult. Asta nu mi se pare muzică”
- „Îmi place cea veche, mi se pare muzică de suflet. La concert la Mirabela erau femei mai în vârstă, care au început să danseze. Erau fără vârstă, încă tinere ca atitudine. Manelele? Nu ai cum să nu asculți, mai ales dacă mergi undeva cu autocarul. Băieții ascultă, îți dai seama. Ce înțeleg? Pricep ce cântă. Sunt și oameni talentați care fac astfel de melodii. Uite, cu Adrian Minune am vorbit la o nuntă, mi s-a părut un om bun. Mi-a dat și numărul lui de telefon, mi-a zis că dacă am vreodată nevoie sau vreo problemă… (râde) Să-l sun"
- „Îmi plac nunțile. Oamenii se strâng și se distrează. Apoi, ajută financiar mirele și mireasa, să pornească de undeva. E frumos că se petrece până dimineața. Îmi place și asta cu furatul miresii. Unde am fost eu, mireasa a zis că nu vrea să o furăm, așa că am stat cuminți, i-am îndeplinit dorința”
- „Aici, m-am băgat în hore, în sârbe, am transpirat mai rău ca la rugby. Mi se părea, la început, că acele melodii populare nu se mai încheie”
Eu cânt din tot sufletul imnul. Nu doar când trece camera prin dreptul meu, la meciurile televizate. Mie mi se face pielea ca de găină. Așa se spune, nu? Când aud imnul, când pun tricoul pe mine, e ceva deosebită
- Johannes Petrus van Heerden
{{text}}