Top 3 personal la finala de la Doha

Orice Mondial ne lasă o f(r)ază

• Acest text face parte din seria „Opinii mondiale”: 6 articole care țin caldă amintirea Mondialului
• Prin rubricanzii ei permanenți - Alin Buzărin, Radu Cosașu, Andrei Crăciun, Cristian Geambașu, Radu Naum și Traian Ungureanu - pagina de opinii a Gazetei aduce astăzi cuvenita reverență recent încheiatei Cupe Mondiale
• În unele cazuri putem vorbi și despre ireverențe, fiindcă autorii sunt nu doar admiratori și consumatori constanți ai fenomenului fotbal, ci și critici ai acestuia. 
• Sunt povești scurte despre fotbal în care veți regăsi probabil o parte din propriile păreri, dar care nu este exclus să vă și provoace. 
• Personaje-cheie, echipe surprinzătoare, dezamăgiri, promisiuni, sanctificarea lui Messi, ungerea lui Mbappe ca urmaș legitim al acestuia. Opinii mondiale.

... Și ce ne-a mai rămas din acest Mondial, sau, ca să nu fiu excesiv, ce mi-a mai rămas? Căci orice Mondial ne lasă o fază, o frază - altfel nu e Mondial. Am peste 50 de ani de când Mondialul mexican din '70, cu finala lui Brazilia - Italia, mi-a lăsat cursa fundașului Carlos Alberto, cu șutul pentru 4-1 - o capodoperă, cum era numită încă din 1988, în cartea lui Mihai Ionescu, Fotbal de la A la Z.

O capodoperă

Nu pot vedea Mondial fără fazele și frazele lui, lăsate memoriei noastre hulpave. Fără capodoperă - iată-mă excesiv! - nu pot vedea Mondial. Nu mă pot dezbăra (fraza numărul 1 e aceea a lui Gentile către Giresse, după Franța - Germania din Mondialul '82: "Cum, ați avut 3-1 în minutul 70? Și ați făcut 3-3? Noi eram demult la casierie!") - să zic așa, ca să mă ironizez cum trebuie în acest solstițiu de iarnă. 

Cu acest prilej voi numi capodoperă golul al doilea al Argentinei - traiectoria Messi - Mac Allister - Di Maria. De duminică nu pot vedea nimic altceva la cinemateca mea nonstop de sub frunte. A fost minunăția supremă a jocului lor de pase din primele 60 de minute. Nu cred că greșesc dacă scriu că pe mine m-au fascinat pasele lor, rapiditatea și precizia lor, azi, când există atâta frecare fără penetrare, dacă mi se acceptă această expresie impudică.

Mbappe, viitorul

Imediat după acest legato muzical Messi - Mac Allister - Di Maria îl pun pe tânărul care a răsturnat meciul și scorul în ultimele 10 minute, întru totul candidat la titlul de cel mai bun din lume, după apusul lui Messi: Mbappe. 

E greu contestabil: nimeni nu are demarajul lui de pe loc, nimeni nu are fluiditatea lui în driblinguri, iar energia sa - după 70 de minute în care nu a făcut decât un șut caraghios peste transversală - poate stupefia. Finalul meciului a fost al lui - două penalty impecabile și un gol imparabil de 2-2 (mingea a ajuns la el după o deposedare a lui Messi la mijlocul terenului...).

Cea mai umană finală

Totuși, dintr-un Top 3 al fazelor finalei nu poate lipsi minutul 120 plus ultimele secunde, când, la 3-3, Martinez față în față cu Muani salvează într-un picior un 3-4 pe cât de posibil, pe atât de halucinant. După care, la penaltyuri, argentinienii nu ratează niciunul, deși, cum se zice, fotbalul fără erori nu e om! Nu, nu am obiecții - finala asta a fost cea mai umană din câte Mondiale am văzut, de la Carlos Alberto, Pele, Maradona, Cruyff, Hagi și Ilie încoace.