Slava, Messi!

Dramatic nu înseamnă și cel mai mare din toate timpurile

Un meci formidabil? Desigur! Cel mai mare meci al tuturor timpurilor? Nu și, oricum, așa ceva nu există. Finala Mondialelor a fost dramatică. 

E de crezut că mulți chirurgi au întrerupt operațiile pe cord deschis pentru a lua note. 

Dar dramatic înseamnă, mai întâi, emoție și, abia apoi, valoare. Sursele dramatismului fără sfârșit al acestei finale sunt fascinante. 

Mai întâi, criza franceză. Până în minutul 80, Franța a fost totuna cu Brazilia ’98, echipa distrusă, atunci, de linia Deschamps-Petit-Zidane.

Supradotații, șansa și ghinionul

În 2022, Franța a fost defrișată de Mac Allister, De Paul și Enzo Fernandez. Griezmann a fost ejectat de palele fioroasei triplete argentiniene, iar Rabiot a terminat în genunchi, după o lungă inițiere în arta martiriului. 

Recuperarea franceză a fost dată, ca în toate marile răsturnări istorice, de un supradotat (Mbappe) și de șansă. 

Apropo, dacă șansa insista, Randal Kolo Muani nu șuta din 3 metri în Martinez și Franța era campioană mondială. Restul a fost Messi. Și aici, istoria și-a luat coautor accidentul. 

Ce ar fi fost dacă în teren se afla N’Golo Kante, omul care l-a amuțit pe Messi în 2018, pe Kazan Arena? Dar celălalt mare indisponibil, Benzema?

Doctorat în artele ocnei

Într-un fel, Argentina și-a văzut singură de handicap. Cu o psihologie care îmbină un suflet de mardeiaș și un mental infantil, Argentina a adormit cu aurul la gât înainte de festivitatea de premiere și a lăsat Franța să reintre în meci. 

Pe cât de mare e Messi, pe atât de groaznic e mentalul echipei. Martinez e un portar, dar și un golan de clasă. Apărarea imediată cade din senin, iar echipa are un doctorat în artele ocnei fără să poată ucide la timp un meci.

Mintea tăioasă a lui Deschamps

Evident, Argentina merita titlul. Franța n-a remorcat meciul și a fost mereu în spatele lui. Singura zvâcnire a venit din mintea tăioasă a lui Deschamps, care a tăiat în carne vie înainte de pauză și a turnat un bloc ofensiv aerian peste figurile obosite din teren.

La un loc, altceva decât cel mai frumos meci vreodată jucat. Mai degrabă, cel mai agitat balamuc vreodată deschis publicului. Până la urmă: Slava, Messi!