Bănel Nicoliță (37 de ani) rememorează parcursul european din 2006, când roș-albaștrii au ajuns până în semifinalele Cupei UEFA. A marcat în „sferturi” cu Rapid (1-1 în Giulești și 0-0 în Ghencea) și povestește ce trăiește la 16 ani distanță de la cel mai important moment din carieră.
VIDEO. Bănel Nicoliță: „Să dai gol pe Giulești, într-un asemenea meci? Fantastic!”
- Bănel, cum a fost acel „sfert” nebun cu Rapid?
- N-am dormit două săptămâni înainte de acel meci. Ai cuvântul meu de onoare. Mă gândeam mereu ce-ar fi dacă am pierde calificarea. Sincer, n-am vrut o secundă să picăm cu ei. Suntem români, așa trebuia să gândim. Măcar una dintre noi dacă ar fi ajuns în finală. A, OK. În campionat e altceva. Suntem noi între noi. Da, frate, acolo vreau ambiție, nebunie, să-i aruncăm pe garduri, nu am mamă, nu am tată. Dar în competițiile europene e altceva.
- Dar era concurența cu ei, când jucau înainte și băteau.
- Noi aveam șansa noastră. Nu ne interesa de ei. Orice era, noi trebuia să câștigăm. Eram o forță în Europa. Ambiția oricum era intactă. Când porți acel tricou, ambiția oricum e. În spatele acelui tricou stau jucători mari, cu multe trofee. Păi, vorbim de nea Marius (n.r. - Lăcătuș), de domnul Duckadam, de Ilie Dumitrescu și așa mai departe. Când îmbraci tricoul ăla, trebuie să dai tot pentru el. Ce mai contează că te înjură Gigi sau mai știu eu cine. Pe mine crezi că nu mă înjurau? Ba da! Dar alergam, îi înnebuneam. I-am cucerit. Așa îi cucerești pe oameni. Ai greșit o minge, o recuperezi pe a doua. Eu pierdeam 3 mingi, dar recuperam 4.
- Revenim la Rapid, golul cu ei din Cupa UEFA cum a fost?
- Fantastic! Pentru mine, ceva fantastic. Să dai gol cu ei, pe Giulești, într-un asemenea meci, cu o așa atmosferă. Uite, mă întâlnesc cu rapidiști și mă respectă. Îmi zic „Frate, îmi pare rău că ne-ai dat gol”, dar nu mă înjură. De ce? Pentru că la un moment dat, la un meci cu ei, aruncaseră 3-4 sticle pe teren, le-am luat și le-am aruncat afară de pe teren. Nu le-am dus la arbitru. Oamenii mă apreciază. Ăsta e fotbalul! Ce să facem? Să ne înjurăm, să ne batem?
{{text}}