Ajuns la 75 de ani, Viorel Hizo a vorbit pentru Gazetă în cadrul unui interviu-eveniment și despre perioada comunismului. La Revoluție, „Dulăul” era antrenor la Inter Sibiu, club susținut de Nicu Ceaușescu, al 3-lea fiu al lui Nicolae Ceaușescu.
Viorel Hizo: „Am dus-o bine în comunism fiindcă mi-am văzut de treabă”
- Domnule Hizo, care a fost implicarea lui Nicu Ceaușescu la Inter Sibiu?
- Dacă era așa cum au scris unii, ne dădeau afară din campionat după 1989. La Revoluție au spus „să dispară Moreni și Sibiu!”. Cum ne-a ajutat Nicușor? El a venit la Inter în octombrie, când eram pe primul loc în Divizia B. Ne-a spus în prima discuție „să nu aveți impresia că putem rezolva vreun meci!”. Pe urmă ne-a zis să ne facem echipă, să aducem jucători pe care să îi avem și după promovare. I-am luat pe Marcel Vasile și pe Mihăiță Stănescu de la Craiova, pe Radu II și pe Jurcă de la FC Argeș, de la Olt i-am luat pe Laurențiu și pe Mihai Zamfir. Plus pe Mitică Bolborea. Am făcut ceea ce ne ceruse Nicu Ceaușescu, viziunea lui era corectă.
- Venea des la echipă?
- Nu, doar cerea înregistrări să se uite. Uneori venea la teren, la antrenament. Era ușor de comunicat cu el. Pentru Sibiu a fost un om extraordinar, care avea idei noi, vorbea cu toată lumea, îi ajuta pe toți. Nu l-am auzit vreodată să îi spună cuiva că nu îl primește!
- La Revoluție ce făceați?
- Eram în Casablanca, la un turneu pe care îl organizase Nicu Ceaușescu. Ne spusese „v-ați comportat foarte bine în campionat, trei săptămâni sunteți în vacanță în Casablanca”. Am jucat două meciuri, pe urmă a venit Revoluția. Fiul meu făcea armata la Securitate la Lugoj. Cum să mai stau în Casablanca? Nevastă-mea mă suna, urla la telefon că nu știa nimic despre copil de patru, cinci zile. Nicu s-a ocupat să venim cât mai rapid acasă. Escala era la Lisabona și toate biletele erau vândute, dar a rezolvat.
- Vă temeați atunci că situația echipei avea să devină complicată?
- Da, Nicu Ceaușescu ne ajuta și ca finanțare. El spunea „tot orașul trebuie să ajute sportul!”. Și veneau bani la fotbal, la baschet, la handbal, la călărie. Sibiul era foarte bun în sport, nu exista lot de gimnastică fără o sportivă din Sibiu! La fotbal, Nicu era turbat să le batem pe Steaua, pe Dinamo. Uneori reușeam, pe Dinamo am bătut-o cu 1-0 când avea echipa aia bună a lui Lucescu, cu Rednic, cu Andone, cu Klein, cu Vaișcovici. A dat Majearu golul nostru.
- Ce simțeați, care dintre Steaua și Dinamo avea o putere mai mare în comunism?
- La un moment dat, echipa națională era așa: cinci de la Steaua, cinci de la Dinamo și Gică Popescu! Poate să nege cineva? Nu știu care avea influența mai puternică, dar echipele acelea dădeau naționala! Steaua și Dinamo mai aveau și alți jucători foarte buni, care meritau să fie în națională. Dinamo a jucat cu Sampdoria, care urma să fie campioana Italiei, și a dominat-o total! A fost superioară la toate capitolele. Echipa aceea era extraordinară. Iar Steaua? Poți doar să o admiri! După ce Steaua a câștigat Cupa Campionilor a jucat primul amical la Sibiu, a fost 2-2. Noi tocmai promovaserăm din C în B, era să se rupă stadionul. Ne uitam la jucătorii Stelei ca la niște icoane.
- Ați trăit bine în comunism?
- Am dus-o bine fiindcă mi-am văzut de treabă. Înainte să fiu antrenor m-am ocupat cu exportul la Cisnădie, unde se făceau covoare și erau exportate. Cifra de afaceri era la 16-20 de milioane pe devize libere și 40-50 de milioane cu livrări în țări socialiste, din Tratatul de la Varșovia. Cât timp eram antrenor în Divizia C, la Cisnădie, mergeam și la serviciu. Eram călare pe ingineri de la 7 dimineața, că marfa trebuia să meargă! Pe vremea lui Ceaușescu știe toată lumea ce se întâmpla dacă nu era respectat planul pentru export! Am făcut milioane pentru stat, nu pentru mine.
{{text}}