Topul decepțiilor din 2022

De Crăciun e cel mai indicat să faci retrospectiva deziluziilor anului. În liniște și în spiritul Sărbătorilor se văd cel mai bine marile dezamăgiri, iar topul meu arată în felul următor:

Locul 10 - Istvan Kovacs

La câtă valoare și aroganță cuprinde, Kovacs ar fi trebuit să bifeze măcar sferturi de finală la Campionatul Mondial. 

A ajuns acolo însă doar pentru a se antrena, pentru a ridica tabela la schimbări, pentru a juca rol de paznic al antrenorilor și pentru a încasa bani. 

Să mergi la un Mondial din postura de arbitru de top al Europei, unde ai condus ireproșabil un fenomenal Manchester City - Real Madrid și să stai în Qatar doar pe margine înseamnă că nasul purtat pe sus în toți acești ani a primit un bobârnac teribil. 

Cât despre declarația lui de după CM, în care lăsa să se înțeleagă că a primit mai mulți bani pentru cele 8 jocuri la care a fost rezervă decât ar fi luat dacă ar fi avut unul în poziția de "central", e atât de grețoasă încât nu ne salvează nici 2-3 kg de lămâi.

Locul 9 - CFR Cluj, eliminarea cu Pyunik

E unul dintre cele mai rușinoase rezultate din istoria participărilor echipelor românești în cupele europene. 

Parcursul ulterior al campioanei României, cu accesarea grupelor Conference League, nu poate să șteargă impresia unei rușini all-time. 

În fața armenilor, în prima jumătate a lunii iulie, CFR nu doar că a fost eliminată din Champions League, dar tocmai și-a făcut rost de o mare pată neagră pe palmares.

Locul 8 - CSA Steaua

Un proiect apărut ca urmare a unui proces câștigat împotriva lui Gigi Becali, deposedat de marcă și numele Steaua în urmă cu fix 8 ani, s-a împotmolit chiar unde ar fi trebuit să fie cel mai ușor de pus în lumina reflectoarelor: promovarea în prima divizie. 

CSA Steaua n-a fost în stare să-și organizeze structura juridică astfel încât să respecte Legea Sportului pentru a avea dreptul de a accesa Liga 1. Și a jucat degeaba tot anul 2022. 

Pe bani publici, dar și pe pasiunea unor suporteri care gândesc cu mintea unor oameni din acest secol, însă care țin cu o echipă condusă ca în secolul trecut. 

E inadmisibil că nimeni din CSA sau MApN nu plătește pentru această crasă nesimțire și bătaie de joc.

Locul 7 - CSA Steaua bis

De ce, din nou, CSA Steaua? Din cauza faptului că la 33 de ani de la o Revoluție care ne-a făcut oameni liberi, realizăm că mai sunt încă reminiscențe ale unei dictaturi în care unii, care au putere, se cred mai șmecheri, probabil că și sunt!, și s-au pus stăpâni peste bunuri construite din bani publici. 

Să fim în 2022 și un stadion construit din fonduri la care a contribuit toată România să fie folosit doar după bunul plac al unor generali învățați numai să spună "Culcat!" și "Drepți", asta înseamnă că România e încă primitivă, din multe puncte de vedere.

Locul 6 - Reghe, Mutu, Petrescu

Se spune că gusturile nu se discută. Totuși, m-aș pronunța extrem de scurt în privința preferințelor "artistice" a 3 dintre cei mai în vogă antrenori români. Toate bifate pe parcursul acestui an:

- Laurențiu Reghecampf a fost filmat în timp ce a fost sunat de Tzancă Uraganu, care a dorit să-i dedice live o melodie. Antrenorul de atunci al Craiovei a dat curs și a intrat într-un dialog cu manelistul respectiv, care i-a cântat ceva.

- Adi Mutu a petrecut la final de an într-un restaurant din București. Și i-a cântat Narcis de la Bărbulești. Manelistul i s-a adresat lui Mutu: "Pentru «Briliantul» României, pentru viața noastră, pentru Adrian", după care i-a cântat cu dedicație specială o melodie. Scurt pasaj din aceasta: "Degeaba sunt de finețe / Că lumea-i cu două fețe / Degeaba sunt eu milos / Cu șarpele veninos". În tot acest timp, antrenorul Rapidului îi oferea bancnote, fuma și filma cu telefonul.

- Dan Petrescu, întrebat ce îi place să vizioneze la TV, a răspuns: serialul Las Fierbinți

Oamenii sunt liberi să aibă ce gusturi doresc, aș remarca însă cât de mult s-au schimbat plăcerile antrenorilor români în decurs de 35 de ani. 

În martie 1989, Dinamo a disputat returul sferturilor de finală ale Cupei Cupelor cu Sampdoria, la Cremona. În dimineața meciului, Mircea Lucescu aproape că și-a obligat toți jucătorii să meargă într-o vizită. Unde? La Muzeul Viorii, creat în orașul în care s-a născut Antonio Stradivari, în Cremona. 

Drumul de la viorile Stradivarius la manelele lui Tzancă Uraganu și Narcis de la Bărbulești durează mai puțin decât ați fi crezut.

Locul 5 - Gigi Becali

Am amintit mai devreme de Revoluția din 1989, am crezut că de atunci am luat-o pe un drum corect, însă realitatea ne zice că unii încă rătăcesc în întuneric. 

Atenție la următoarea declarație a lui Gigi Becali, făcută în acest an: "Nu iei tu hotărârea care e bună pentru tine, tu iei hotărârea pe care o vreau eu, nu care e bună pentru tine!". E referitoare la un fotbalist de la FCSB. 

Completată cu un alt citat, de genul "Eu sunt stăpânul, eu stăpânesc și toată lumea trebuie să-mi slujească", ne arată că, de fapt, n-au trecut mai bine de 3 decenii în față de la Revoluție, ci vreo 3 secole înapoi.

Locul 4 - Eduard Novak

Lista gafelor sale e atât de mare pe anul 2022 încât ar fi nevoie de două pagini pentru a cuprinde tot ceea ce a făcut ministrul sportului din România. 

Un singur exemplu din seria interminabilă de gafe. După succesul lui David Popovici de la Mondialele de la Budapesta, Novak a avut un mesaj pe pagina de Facebook în două limbi: română și maghiară. 

În primul a scris așa: "Fenomenal acest sportiv! Toate inimile României au bătut azi în pieptul lui şi i-au dat putere!". Iar cel în maghiară: "Acest sportiv este fenomenal! Toate gândurile noastre i-au dat putere azi". "Toate inimile României" n-au fost acceptate și în mesajul în maghiară al unui ministru din Guvernul României! 

Scuza lui Novak a fost demnă de clasa a 4-a: "Nu eu postez, nu eu traduc". Însă nu poziția ministrului e de neînțeles, ci faptul că el continuă să fie ministru!

Locul 3 - Dinamo

Când un club precum Dinamo dispare din prima ligă poate fi o veste bună doar pentru adversarii săi pătimași. Care se bucură, fac mișto, sărbătoresc preț de câteva zile, după care realizează și ei că au rămas fără cea mai importantă sursă de motivație a pasiunii pentru fotbal: rivalitatea! 

Retrogradarea lui Dinamo e una dintre cele mai grele lovituri suferite vreodată de fotbalul românesc. Ca imagine, ca interes, ca adrenalină, ca afiș al rivalităților istorice cu alte cluburi, ca orice. 

O mare masă de suporteri a rămas fără fotbal consumat la nivel înalt. Cine se bucură că Dinamo a ajuns în Liga a 2-a înseamnă că n-are capacitatea de a înțelege ce e, până la urmă, sportul. 

Un domeniu unde istoria, tradiția, rivalitatea, derby-urile nu se pot comanda, nu se pot fabrica, ele se construiesc în timp, în anumite conjuncturi, pe un bazin al simpatiilor care au atras la un moment dat oamenii către un club sau altul. 

Tot ceea ce s-a realizat cu Dinamo din 1948 și până în prezent s-a dărâmat într-un baraj de promovare-retrogradare în 2022. Trist destin pentru acest mare club.

Locul 2 - Naționala României

Până în acest an, orice eșec al primei reprezentative era argumentat cu celebrul clișeu "Nu mai avem jucătorii din Generația de Aur". 

Pe undeva, era explicabil. Una e să-i ai pe Hagi, Gică Popescu și Răducioiu și cu totul altceva e să speri ceva de la Cicâldău, Marius Marin și Pușcaș. 

Problema e însă că anul 2022 ne-a arătat că nu lipsa fotbaliștilor lăsați moștenire de sistemul comunist e cauza decăderii noastre, ci incapacitatea oamenilor care conduc federația și naționala de a găsi metode să salveze naționala. 

Salvat înseamnă, de fapt, a nu o lăsa să ajungă bătaia de joc a Europei. Fiindcă în acest punct suntem azi. Am terminat pe locul 4 într-o grupă a Ligii Națiunilor extrem de accesibilă, după un 0-5 la general cu Muntenegru. 

Mai jos ar însemna doar să renunțăm la fotbal. N-ar fi exclus din moment ce la demnitate se pare că unii au renunțat de ceva timp. Când între Ladislau Boloni și Edi Iordănescu alegi (sau ești silit să alegi) varianta a doua, atunci competențele nu mai valorează nimic. 

O mare deziluzie a anului e modul în care FRF, Edi Iodănescu și naționala noastră s-au prezentat. În alegeri, comportament, prestații în teren. O rușine istorică!

Locul 1 - Simona Halep

Dacă s-ar fi creat un sondaj de opinie, la care românii ar fi trebuit să răspundă la întrebarea "Ce personalitate din sportul românesc credeți că ar fi cea mai indicată să fie alăturată trioului Nadia-Hagi-Năstase, pentru a spori anvergura acestui brand formidabil?", sunt absolut convins că într-o proporție covârșitoare Simona Halep ar fi fost alegerea. 

Vestea că a fost depistată dopată a fost, de departe, știrea negativă nu doar pe 2022, ci pentru mulți alți ani de aici înainte. Fiindcă până acum, orice om de pe această planetă, atunci când auzea de Simona, automat o asimila cu România, ceea ce era un boom de imagine fantastic pentru țara noastră. 

Acum, invariabil, numele Halep va rezona în subconștientul fiecăruia cu "dopaj", ceea ce ne va aduce un imens deserviciu. 

Și dacă nu credeți, încercați singuri următorul test: la ce vă gândiți când auziți de Maria Șarapova? Dar de Lance Armstrong?

Vedeți?! Și atunci, de ce ar sta lucrurile altfel cu Simona Halep? Nu vor mai conta titlurile de Grand Slam câștigate și victoriile multe pe care le-a repurtat în alte turnee importante. 

Va rămâne această imensă gaură neagră în care Simona a căzut. Cu sau fără voia ei, aproape că nici nu mai contează. Un sportiv fabulos, un exemplu pentru copiii și tinerii din România, a devenit dintr-odată o fantomă care trebuie să explice de ce în corpul ei au fost găsite substanțe interzise. 

Iar noi, buimăciți de această veste, ne întrebăm speriați dacă vom avea în anii care vin răspunsuri logice pentru cei mici, care ne vor întreba: ce vină au ei fiindcă țara aceasta are un talent unic în a-și pierde idolii?!?