De aproape 2 ani în campionatul românesc, Ulrich Meleke (mijlocaș, 23 de ani) a nimerit în România din întâmplare, la sugestia agentului de a încerca o nouă provocare. S-a adaptat rapid la viața de aici, cu toate că a trecut prin situația neplăcută de a pleca de la CFR Cluj la FC Voluntari fără niciun minut bifat.
În copilărie n-a avut parte nici măcar de o bicicletă, iar admirația pentru idolul său, Didier Drogba, l-a determinat să depășească orice problemă pentru a ajunge fotbalist profesionist.
- Ulrich, ai venit în iarna lui 2021 în România. Cum te simți?
- Îmi place România și mă simt foarte bine aici, din toate punctele de vedere. Nu mi-a fost greu să mă acomodez cu viața din București pentru că există o comunitate mare din Africa plus foarte multe restaurante cu mâncare africană.
VIDEO. Ulrich Meleke: „Nu știam nimic despre România”
- La Botoșani a fost mai greu?
- Acolo a fost mult mai greu. Un oraș mic, nu erau prea multe locuri pe unde să te duci, cafenele sau localuri. Atunci când am ajuns era iarnă și foarte frig, iar faptul că sunt încă în viața e lucrul cel mai bun care mi se putea întâmpla (râde).
- Cum ți se par românii?
- Nu mi-am făcut o părere, nu cunosc multe persoane, în afară de colegii de la club și de oamenii din staff. Am mulți colegi cu tot felul de faze nostime. Râd mult și cu ei îmi petrec și timpul din afara fotbalului. Tamaș și Naser Aliji mi s-au părut cei mai amuzanți. Asta pentru că ei trăiesc viața la maxim și fac tot felul de lucruri wow.
- Spre exemplu?
- Uite, ultima dată am fost la Brașov, iar unul dintre ei a dat tonul la joaca în zăpadă. Ne-am bătut cu bulgări toată ziua ca niște copii.
- Știai ceva despre România înainte să vii aici?
- Nimic (râde). Doar m-a sunat agentul că am o ofertă de acolo (n.r. - de la Botoșani). Atunci am stat și am verificat clubul, nu prea m-a interesat orașul, mă gândeam că trebuie să dau ce am mai bun pe teren.
Ulrich Meleke: „Tata îmi repeta tot timpul: «N-ai nicio șansă!»”
- Cum a fost copilăria ta în Coasta de Fildeș?
- A fost amuzantă. Viața de acolo te educă foarte mult, dacă stai printre oameni răi vei ajunge la fel, în schimb, dacă îți alegi un anturaj bun, vei evolua. Totuși, viața de acolo e nebunie.
- În ce sens?
- În ideea în care nu există reguli clare de viață. Poți face ce vrei, oricând vrei, iar oamenilor nu prea le pasă de nimic.
- Să înțeleg că poveștile sau documentarele despre viața periculoasă din mahalalele Coastei de Fildeș sunt reale.
- În mare parte, da. Totul pleacă din familie, dacă ai o familie bună, care are și ceva bani, ai o viață bună, iar dacă familia ta nu are bani și e decimată, nu prea ai șanse.
- Cum era familia ta?
- Aș spune că eram undeva în zona de mijloc, aveam strictul necesar, dar mai aveam și greutăți.
- Ce-ți doreai foarte mult în acea perioadă?
- O bicicletă, dar tata era foarte strict și a considerat că e prea periculos să am una, așa că nu am primit-o.
- Cum ai descoperit fotbalul?
- Eram foarte mic, știu că-l vedeam pe Didier Drogba peste tot unde mă uitam și asta m-a influențat enorm. Pasiunea tatălui meu era uriașă pentru acest fotbalist și ne uitam ore în șir la fotbal. Ca să-ți faci o idee, în Coasta de Fildeș este foarte greu să ajungi fotbalist, mai ales dacă n-ai o sursă materială consistentă. Când îi spuneam tatălui meu că vreau să fiu fotbalist îmi repeta mereu «Nicio șansă!». Cu greu am câștigat această luptă cu el, i-am spus că o să mă las de școală, dacă nu mă lasă să joc fotbal.
- Ai făcut multe sacrificii ca să ajungi în acest punct?
- Da. Știam de la început că trebuia să plec din Coasta de Fildeș pentru a ajunge cu adevărat un fotbalist profesionist. Am avut noroc că în Finlanda, unde am fost prima dată, aveam 3-4 jucători ivorieni, iar ei m-au ajutat să mă acomodez cu toate diferențele de acolo, de la oameni, antrenor și lucrurile pe care trebuia să le fac pe teren. În România, a fost mult mai ușor acest parcurs, pentru că aveam deja în spate acea experiență.
Ulrich Meleke, despre perioada de la CFR Cluj: „Nu m-am certat cu Dan Petrescu”
- La Botoșani ai avut o formă foarte bună și ai prins transferul la CFR Cluj, unde ai trecut printr-o situație mai complicată.
- Totul a fost bine când am ajuns la Cluj, antrenorul (n.r. - Marius Șumudică, la acea vreme) era mulțumit de cum mă prezentam la antrenamente și îmi spunea mereu că se bazează pe mine, dar nu puteam juca pentru că aveam probleme cu actele.
- Unde s-a produs ruptura?
- S-a spus că aș fi avut un conflict cu mai multe persoane, ceea ce nu este adevărat. Nu m-am certat cu nimeni de acolo și sub nicio formă nu e adevărat că Petrescu m-a trimis la Voluntari. Nu ne putea folosi pe toți, iar ca să nu stau pe bară, am ales cu agentul meu să plec la Voluntari.
- Se aude că te afli pe lista celor de la CSU Craiova. Te-a contactat cineva de acolo?
- Nu m-a contactat nimeni până acum, dar agentul meu mi-a confirmat ceea ce mi-ai spus și tu. El a vorbit cu conducerea de acolo și mi-a explicat că sunt pe lista lor de transferuri, dar atât și nimic mai mult. Vedem după vacanță.
Le recomand tuturor să încerce acheke. E o mâncare din țara mea, un fel de cuș-cuș. O servim alături de pește în general, iar colegii cărora le-am pregătit-o au zis că este extraordinară.
- Ulrich Meleke, fundaș Voluntari
{{text}}