Acolo unde trebuie să fii

În călătoria mea pe stadioanele din România în acest an, mai complexă decât am reușit adunat în ultimii ani probabil, pentru că nu mai sunt de mult timp reporter de teren (cel puțin nu oficial :D), am remarcat câteva personaje interesante. 

Am asistat, printre multe altele, la aproape toate meciurile lui Dinamo din Liga 2, iar unul dintre aceste personaje este antrenorul Ovidiu Burcă. Ce-l scoate în evidență? Voi încerca să detaliez.

Să începem însă cu ceva ce tot auzim: „Odată cu noul stadion Dinamo, totul se va rezolva, va fi un alt entuziasm, vor fi performanțe”. De parcă e așa simplu. Pocnim din degete și gata, un nou și măreț Dinamo se ridică din cenușă într-o arenă alb-roșie, din boxe se aude „București, Ștefan cel Mare, Nuova Guardia se adună...”. Și... gata, ne trezim.

Nici copiii n-ar adormi la poveștile astea

Vorbim despre o arenă care e la stadiul de proiect de când unii jucători din actuala echipă erau la grădiniță sau nici nu se născuseră. Un stadion care va fi gata cel mai devreme în 2025.

Dinamo are nevoie ACUM de bani, de finanțatori fără „proxima semana” sau „vreau să fiu repus în drepturi ca președinte executiv și să primesc banii” în vocabular, de o decizie favorabilă la apel a judecătorului sindic sau, dacă nu, de un plan de reorganizare 2.0, de transferuri, de modernizări ale bazei de la Săftica, de cantonamente în străinătate și amicale tari, de salarii plătite la timp etc. etc. etc.

La Dinamo, un singur om face munca a cel puțin altor 5, din cauza lipsei resurselor. Nu e momentul pentru povești cu Feți-Frumoși și stadioane pe care actuala echipă Dinamo din Liga 2 s-ar putea să nu joace niciodată, pentru că până la primăvară ar putea intra în imposibilitate de plată a datoriilor și a cheltuielilor curente.

Un motto: „Dacă nu poți ajuta, măcar nu încurca”

Puține aspecte concrete există la Dinamo azi, 29 decembrie 2022. La ora actuală, datele unui viitor și-așa confuz duc spre cantonamente la Săftica, salarii plătite tot prin DDB și (probabil) oamenii de afaceri care mai împrumută clubul, transferuri zero - nici măcar jucători liberi până nu se ridică interdicția!, și o incertitudine totală la nivel judiciar și administrativ.

Nu sunt mulți cei care cunosc realitatea de la Dinamo și, din păcate, glorii ale clubului (Răducioiu, Andone și alții), care au vrut să ajute, mai mult au încurcat, neștiind situația echipei și aspectele legale, inducând astfel în eroare publicul și posibilii investitori. La acest nivel ar merge mai curând motto-ul „Dacă nu poți ajuta, măcar nu încurca”.

10 feluri în care Burcă a resuscitat Dinamo

Totul este extrem de greu de gestionat, în special din punctul de vedere al antrenorului Ovidiu Burcă, cel care trebuie să-i capaciteze pe jucători și să-i țină la distanță de tot acest haos. Misiune ce pare imposibilă. Dar, într-un procent surprinzător de ridicat, a reușit, în prima parte a sezonului. Cum? Iată câteva detalii despre omul și antrenorul Burcă ce pot reprezenta explicații plauzibile:

1. A solicitat timp, după ce a găsit o echipă neantrenată, cu moralul la pământ, care începuse deja campionatul: „Eram în corzi, am cerut 7-8 săptămâni ca să așezăm lucrurile, presiunea era prea mare. Acum mă pufnește râsul, e nevoie de mult mai mult timp pentru a construi o echipă. Am găsit un vestiar făcut țăndări, fiecare jucător avea interesul lui personal, erau demotivați, voiau să plece”.

2. A dat afară un jucător cu nume, dar „neantrenabil”, Valentin Lazăr, pe care nu-l simțea conectat la proiectul său și care i se părea că strică vestiarul: „Când joci pentru Dinamo, trebuie să-ți pese de colegi, de club. Am făcut team building-uri, diverse acțiuni, chiar și karaoke, concursuri. Au dat roade și am creat o familie”.

3. A avut mereu un discurs articulat, corect, inteligent, autentic, direct, fără menajamente și fără ironii inutile, care marchează atât de des dialogurile cu protagoniștii fotbalului intern.

4. Nu s-a temut să facă primul „11” așa cum a considerat, dincolo de alte păreri, presiuni sau discuții. Sănătos, fără compromisuri. Oricine poate ieși, oricine poate intra. A improvizat, a inovat, nu mereu i-a ieșit perfect, dar a demonstrat că își respectă filosofia până la capăt.

5. A vorbit mereu despre onoarea și mândria de a antrena Dinamo, echipă cu care spune că ține de mic, fără să pară vreo clipă că joacă un rol menit să-l ridice în ochii suporterilor, ci fiind extrem de natural: „Aș caracteriza această perioadă ca pe una foarte frumoasă, pentru mine să ajung la clubul pe care l-am iubit de mic e o mare onoare și o provocare imensă, într-un moment atât de greu”.

6. A câștigat respectul și afecțiunea acelor fani care au înțeles strategia sa și au văzut rezultatele, cât e omenește posibil să ai rezultate, între barierele care o limitează pe Dinamo în acest moment să tindă mai sus de atât.

7. A ținut să schimbe mentalitatea jucătorilor, orientându-i spre idei mai moderne, pe teren și în vestiar, inclusiv în materie de muzică, după cum chiar el a recunoscut.

8. A făcut transferuri urmărind posturi și calități, nu impresari, lucrând în sens invers față de cum merg lucrurile în România: „Până acum impresarii propuneau jucători. N-am mai stat la mâna agenților, cunoștințelor. Căutăm jucătorii și abia după le căutăm impresarii. Le-am zis scouterilor ce caracteristici vreau pentru un fundaș central, un portar, un mijlocaș, un atacant, ei au căutat jucători liberi sau care voiau să vină, i-au propus, ne-am uitat la ei, am ales, Vlad Iacob a negociat cu ei”.

9. Într-un moment foarte greu, după înfrângerea de la Iași și înainte de decizia în cazul planului de reorganizare, a folosit platforma de care dispune - conferința de presă - pentru a atrage atenția asupra potențialului existent la Dinamo și a valorii clubului în momentul în care va reveni în Liga 1 (și va avea celebrul stadion), accentuând oportunitatea de a investi acum în club, când valoarea este scăzută, 2 milioane, și perspectiva de creștere în următorii ani ajunge până la câteva zeci.

10. Se antrenează cot la cot cu jucătorii, le arată execuții și strategii, așa cum am putut observa în Jurnalul de Săftica, realizat de Radio Dinamo, și rareori îl vezi stând jos, pe bancă, în timpul unui meci. Se agită non-stop, e mereu prezent, foarte vocal și încurajator. Îl ajută și vârsta, 42, dar aș paria că e treabă de mentalitate.

Aceste aspecte zugrăvesc portretul unui antrenor cu aptitudini de conducător de club, un manager din toate punctele de vedere, cu strategie și viitor, informat inclusiv la nivel juridic. Iar dacă ne uităm la ce a realizat la Rapid și la Slatina, avem exemple complexe despre competențele sale.

Cea mai bună imagine

Povestea oamenilor pe care i-a adunat la Dinamo e remarcabilă prin simplitatea explicației date chiar de el: „Toți au simțit că aici trebuie să fie”. Unde, la o echipă fără bani, care joacă în B?! Ei bine, da. 

Dinamo continuă să însemne ceva pentru fotbaliști, antrenori și microbiști în general. Rivalii îi plâng decăderea, resimțind lipsa duelurilor de orgoliu. Trebuie să recunosc că am fost surprinsă și să văd atât de mulți copii și tineri la meciuri, în special în galerie. Ultimul titlu a fost în 2007, acum peste 15 ani. Ce au trăit ei live din performanțele lui Dinamo? Cupa și Supercupa din 2012, Cupa Ligii din 2017? Infim față de istoria clubului. Ce îi însuflețește în drumul lor până la Giurgiu, Clinceni, Buzău? E pur și simplu o stare de spirit. 

„Toți au simțit că aici trebuie să fie” e un laitmotiv. Sita insolvenței și a retrogradării i-a cernut pe toți cei care nu au vrut sau nu au putut să rămână. În sfârșit, iată și un aspect care nu a fost rău! Aș enumera aici inclusiv suporterii. Au rezistat membrii DDB, fanii care cumpără bilete online sau participă la licitații și suporterii care merg la stadion. Adică cei care au simțit eforturile echipei și au căutat să țină clubul în viață prin propriile puteri. Pe care Burcă i-a făcut să creadă, după ce îi cereau demisia la 2-3 cu Unirea Dej, pe stadionul din Clinceni, iar acum îi strigă numele la finalul partidelor.

Interacțiune între Burcă și fani, de la minutul 2:13

Burcă are cea mai bună imagine dintre antrenorii dinamoviști din ultimii ani, deși e cel mai prost plătit și trece prin cele mai grele momente posibile pentru un tehnician care vrea doar să-și facă meseria. A reușit 3 luni inimaginabile pentru ceea ce este Dinamo în prezent. Echipa are acum o identitate, un stil de joc, un mix de tinerețe și experiență, fotbaliști care cred, se antrenează și luptă. O echipă la care te poți uita, al cărei joc nu mai e chiar o întâmplare. La nivel de Liga 2, ok. Dar țineți cont că sunt 5 ani de când la Dinamo n-a mai băgat bani vreun acționar majoritar...

Antrenor-psiholog

Aceste caracteristici pozitive vin și din faptul că Burcă nu e doar fost jucător și actual antrenor, e și absolvent de Psihologie. Echipa are liniște în compartimentele unde el poate controla lucrurile. Spre deosebire de alte perioade bogate în mondenități, cea mai „scandaloasă” informație care a putut fi găsită despre Dinamo sezonul acesta a fost că jucătorii spanioli și brazilianul Moura au luat masa împreună în mall. Iar asta spune multe.

Te face să te gândești cum ar arăta Dinamo dacă Burcă ar avea timp, bani și liniște. Să construiești, nu să schimbi mereu. Dinamo a ieșit din prim-plan, dar interesul pentru club a rămas. Cine știe, poate se va găsi o soluție prin care, ipoteză absurdă!, investitorul majoritar chiar să investească. 

Cei care au venit la Dinamo știu că nu au făcut-o să se realizeze financiar, au venit pentru un ideal. Nu cred că în viață ai foarte multe oportunități cum există azi la Dinamo, unde încă îți poți construi o carieră, un nume în fotbal. Ești în lumina reflectoarelor și asta ne motivează

Aspectul mental este esențial. Dacă ajungi la sufletul jucătorului, lucrurile sunt mult mai simple, îți urmează sfaturile cu ușurință

Pe firul rațiunii poate că nu m-aș fi înhămat niciodată. În lupta asta între logică, rațiune și ce spune inima, am ales calea sentimentală. Cred că aș fi regretat toată viața dacă nu aș fi venit acum la Dinamo

Dinamo trăiește din fani, financiar și sentimental



Ovidiu Burcă, antrenor Dinamo

Ne-am dezvoltat bine, mi-a fost ușor să mă integrez într-o echipă care a început să joace foarte bine

Iulian Roșu, mijlocaș Dinamo

P.S. Pe tema Dinamo, la final de an, pe lângă munca depusă de colegii mei de la Gazetă, aș vrea să remarc eforturile Radio Dinamo și emisiunea „Dinamo 7/9” de la Playsport. Într-o mare de incertitudini, aceste oaze de informație sunt extrem de importante. Fanii au nevoie să simtă pulsul echipei favorite și din punct de vedere sportiv și uman, nu doar financiar și judiciar.