Noroi rentabil

Fotbalul e într-o situație delicată. De obicei, se spune: la răspântie. De data asta, răspântia nu e o intersecție, ci un fel de a derapa în trivial și, de acolo, în comerțul cel mai gros. Da, cândva, fotbalul a avut caracter. Unii dintre posesorii de caracter au fost chiar campioni mondiali. Fără împroprietărire.

George Cohen a fost primul Champion 1966 care și-a vândut medalia. Din sărăcie. Au urmat încă 7. Tot din nevoi. Cohen a murit acum câteva zile, după o carieră aspră, reglată de un caracter acerb: 459 de jocuri la și numai pentru Fulham. Niciun cuvânt și niciun gest în plus. Din Marii Muți ai lui 1966 au mai rămas doi: Bobby Charlton și Geoff Hurst.

Cupa Mondială 2022 a trecut de pe mut pe logoree și măscări. S-a jucat între milionari pentru a tranșa un duel de multi-milionari: Messi sau Ronaldo? Fotbalul e tot mai des însărcinat să fixeze averi. Ale jucătorilor și ale celor ce îi pun în ramă comercială. Ceva strident ca un talcioc și nerușinat ca un trucaj digital rămâne în urma Cupei Mondiale 2022. 

Senzația de regie mediatic-financiară persistă, chiar în lipsa probelor. Senzația după care totul s-a jucat pentru a mări potul și a crea o farsă divină cu zei bogați și prost crescuți.

Argentina, noua campioană, e cea mai obscenă echipă care a cucerit titlul de la nașterea Mondialelor încoace. Argentina conține fotbal bun, Messi și degradare. În 1978, prima Argentină Campeon era o furie de neoprit. În 1986, a doua ediție Argentina Campeon era violentă, dar Maradona ștergea orice se petrecea în jur. În 2022, Messi nu mai poate șterge nimic. În jur e prea multă golănie. A se vedea Martinez și traiectoria 1966-2022: Champion, Campeon, Campuleon.

Încă mai grav: timpurile o îngăduie. A fi bădăran în public, măgar la penaltyuri și dizgrațios după victorie e la modă. Și tolerat de arbitri. Face știri, like-uri și rețetă. Restul nu contează. Evul Mediu a dispărut, am intrat în epoca modernă și ne-am obișnuit să înotăm până sub ochi în noroi rentabil.