Pelégrinajul

Marţi a fost condus pe ultimul drum al vieţii Pelé şi pe ultimul drum al vieţii fotbalistice, Ronaldo

Cele două evenimente nu ar fi trebuit să aibă loc în acelaşi timp. Unul ar fi trebuit să facă o lejeră schimbare de plan. Evident, numai unul putea să o facă. Ronaldo putea să-şi exprime satisfacţia de a se afla în Africa de Sud o zi mai târziu. Poate între timp îşi dădea seama că de fapt se află în Arabia Saudită. Mică diferenţă. Chiar mică. 

Pentru Ronaldo lumea se rezumă la el însuşi. El vede planeta de foarte sus, ce mare deosebire poate fi între o ţară din Asia, musulmană, autocrată, şi una din Africa australă, creştină şi democratică?! Ronaldo a ales deci să nu aştepte. 

Pentru el, în acea zi nu era depus în locul de veci cel mai mare fotbalist al istoriei. Pentru el în acea zi cel mai mare fotbalist al istoriei semna cu Al-Nassr.

Băi Pelé!

O să ne tot amintim de Pelé. Cel puţin cei care au crescut cu el, ceilalţi prin contagiune. Deschamps, deloc un maestru al vorbelor cu spirit, a zis-o de data asta cel mai bine : „Ce copil n-a visat să fie Pelé ?”. 

Confirm. Priveam imaginile, rare, apoi îndelung pozele, postura îngheţată în paginile revistelor, momentul şutului, mingea suspendată despre care ştiam că va intra, şi apoi încercam să ne închipuim, pe maidanul plin de gâlme, atinşi de un pic de magia lui. Cine se visa prea mult era luat la mişto. „Băi Pelé, unde te crezi?”. Dar fiecare era liber să se creadă unde voia. 

Aceea era libertatea pe care ne-o luam şi pe care ne-o dădea Pelé, nu numai el, ce-i drept, dar numele lui funcţiona ca o valoare absolută a jocurilor copilăriei, precum capacele de bere vest-germane sau ambalajele lamelor de gumă americane.

Ce rămâne

Pentru ce va rămâne în noi Pelé? Nu pentru cele peste 1000 de goluri – oricum suma e cam trasă de păr –, ci pentru zâmbet, carismă, câteva goluri şi imaginea unui om care nu a reuşit să devină solemn, a evitat elegant acest tackle al destinului. 

Pelé nu s-a luat în serios pe măsura importanţei lui. A făcut greşeli, prostii, a avut laşităţi, a fost ca noi toţi în afara terenului, nici mai bun, nici mai rău. Ceea ce, pentru prăpastiile egocentrice în care ar fi putut cădea, îl face un personaj excepţional.

Aceeaşi poveste?

Într-o bună zi, Ronaldo va muri. Ştiu că el nu crede asta, că atunci când va veni madam cu coasa îi va arunca dispreţuitor: „Ce cauţi aici, nu ştii cine sunt?!”. Cu toate acestea, i se va întâmpla. Şi atunci, ce va rămâne în memoria celor care îi vor supravieţui? 

Încercaţi exerciţiul acesta de imaginaţie, dat fiind că am văzut deja tot ce putea fi mai bun din Ronaldo. Un om plecat de jos precum celălalt vorbitor de portugheză şi care a atins, la fel, culmi fotbalistice colosale. Un tip nerafinat, ca şi Pelé, dar cu ambiţia celor cărora le e scris să devină mari. Dar ce va rămâne?

Cifre, numere, muşchi

Mi-e teamă că vor prevala statisticile. Atâtea Baloane de Aur, atâtea goluri la club, atâtea la naţională. Atâţia „faloărşi”. O sumedenie de trofee individuale. Altceva? 

Ne vom aminti de cei 200 de milioane de ţechini vărsaţi de arabi Înălţimii Sale. Probabil şi de formele Georginei, deşi din perspectiva iubitorilor de sală şi de sculptură corporală, trupul lui e mai apetisant. 

Aripioarele ălea de pe spate sunt de toată minunea. Vor mai circula întâmplările cu tâlc, ca aceea care susţine că de ziua lui i-a părăsit în toiul petrecerii pe invitaţii chemaţi la vila personală ca să tragă de fiare la subsol. Şi cam atât. Ronaldo va rămâne ca statistică. Magnetismul lui se va fi manifestat doar vizual şi pe reţele sociale. 

E un exemplu de profesionalism, dar nimic din el nu te face să visezi. Îl poţi admira, niciodată dori să intri în pielea lui. Să vrei să fii ca el, cum voiam să fim ca Pelé. Şi cum s-ar putea? Cristiano a zis-o limpede: "Sunt unic!". Perfect!

Ceilalţi

Atunci, dacă nu-i e cu supărare, unii dintre noi rămânem cu repetabilii, cu imperfecţii, cu cei cu picioarele strâmbe, cu gâlmele lor, cu lacrimile care te fac să plângi, cu un braţ ridicat deasupra unui om care e ridicat de alţi oameni ca un Iwo Jima al fotbalului. 

Noi rămânem pe planeta asta, să pelégrinăm în căutarea bucuriilor simple, gratuite, ca surâsul unui copil când îi arunci mingea.