Povestea cutremurătoare a unui român care a șocat Mondialul: „Fața mea a fost pe post de frână, durerea nu poate fi descrisă”. Ce a urmat e de neimaginat: „Doctorul a cerut urgent o poză cu mine”

Campion național la ciclism, bob și motociclism, Dragoș Panaitescu, 78 de ani, a trăit momente groaznice, după un accident la Mondialele din 1970, când s-a răsturnat cu bobul, fața i-a fost tăiată de gheață și i-a fost reconstituită pe baza unei poze de dinainte. A continuat însă să practice sporturile pe care le-a îndrăgit mereu și spune că "dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot asta aș face". 

Mărturisește zâmbind că „m-a tras mereu ața către sporturile astea extreme, cu multă adrenalină". 

De aceea a și practicat mai multe discipline, ciclism, bob și motociclism, toate la nivel de performanță. Așa stăteau lucrurile pe atunci, în anii '60-'70, o epocă a pionieratului, în care mulți atleți practicau mai multe sporturi simultan, la nivel înalt. Banii erau puțini, dar nu contau mai deloc, pasiunea era însă mare, le plăcea doar să-și testeze limitele, să cucerească, să învingă.

Dragoș Panaitescu, 78 de ani, este și acum considerat o legendă. A fost campion național la toate cele 3 sporturi pe care le-a practicat. Iar cu bobul a participat la 13 Olimpiade: 3 ca sportiv, 3 din postura de antrenor la lot și alte 7 ca oficial, specialist al federației internaționale. 

Și nu are de gând să se oprească. „Am concurat la Sapporo (1972), Innsbruck ('76) și Lake Placid ('80). Aș mai fi mers un ciclu, dar federația mi-a aruncat prosopul. Aveau nevoie de un antrenor. Iar eu și antrenam deja, de câțiva ani, la clubul unde eram legitimat ca sportiv, la ICEF București", povestește "Panache", așa cum îi spun colegii și prietenii.

Povestea cutremurătoare a accidentului lui Dragoș Panaitescu: „Purtam doar niște ochelari"

Viața lui Dragoș Panaitescu a avut un moment de cumpănă în 1970, în primul său an ca bober. Era obișnuit cu pericolul, doar venea din ciclism, dar atunci a fost altceva. Acum își amintește râzând: 

„Eram pentru prima dată la Mondiale, la Saint Moritz, în '70, și urma să concurez în proba de bob dublu, în echipajul România 2. La Europene merseserăm bine, ne clasaserăm pe 11, deci eram în topul fruntaș. Am avut însă și ghinion, mai ales din cauza materialelor de la acea vreme. Pe atunci, carena bobului era mai joasă, astfel că îți ieșea tot capul afară. Iar căștile erau semiacoperite, nu-ți protejau fața. 

„Gheața mi-a tăiat fața, durerea nu poate fi descrisă"

Purtam doar niște ochelari. Și, la un antrenament, după ce trecuserăm linia de sosire, într-un viraj pe zona în care frânarii foloseau acea grapă, care zgâria gheața, să oprească bobul, ne-am răsturnat. 

Colegul meu din spate, Nicolae Neagoe, a avut noroc, la impact l-a protejat casca și s-a ales doar cu un cucui. Pe mine însă m-a prins cu fața pe gheață cu bobul deasupra, până ne-am oprit. Ochelarii au zburat, fața mea a fost pe post de frână. A fost groaznic, gheața mi-a tăiat fața, durerea nu poate fi descrisă".

I-au cusut fața chiar pe pârtie, a fost în comă 4 zile

Nu-și mai amintește mai nimic după aceea. A stat 4 zile în comă. A aflat ce s-a întâmplat de la colegi, ulterior. 

„M-au sos de sub bob, aveam fața tăiată, eram inconștient. M-au dus cu o mașină, sus, în zona de plecare, unde erau ambulanțele. Un medic a întrebat ce voiau să facă cu mine și i s-a spus că mă duc la cabinetul doctorului competiției, unul Auer, apoi la spitalul din San Meran. 

Dar acel medic le-a spus celor din jur că o să mă coasă el acolo prima dată. Le-a zis să îi aducă o legitimație de-a mea, să vadă o poză de dinainte de accident, să vadă cum arătam, ca să știe cum să mă coasă, cum să-mi reconstruiască fața. Acolo am suferit prima intervenție. Mai aveam momente când deschideam ochii, dar nu știam de mine", a adăugat Panaitescu.

„După 4 zile m-am trezit, eram bine, funcțional”

A aflat mai târziu că cel care îl operase acolo, la pârtie, era John Emery, un canadian, fost campion olimpic de bob în 1964, în echipajul de 4, împreună cu fratele său, Vik Emery.

 Acasă, lumea, familia, toți aflaseră de accident, dar nu știau nimic de starea lui. La spital, „Panache" a fost vizitat printre alții și de Neculai Munteanu, vocea postului de radio „Europa liberă": „A venit la patul meu și mi-a zis «Panaite, stai liniștit, dacă familia ta ascultă Europa liberă, o să anunț eu că ești în viață și că ești bine»".

Și acum, după 50 de ani, încă se mai văd cicatricile, dar numai dacă te uiți atent. 

„După 4 zile m-am trezit de-a binelea, la spitalul San Medan. Eram bine, funcționam. Am avut noroc. Pot să zic că m-am născut a doua oară! Mi-au pus o proteză de plastic, să îmi refacă nasul. În rest, se mai văd doar mici urme. La cap nu am avut nimic. Glumeau, mi-au zis că la cap nu mi-au făcut nimic, că oricum era avariat așa de tare dinainte că nu mai avea ce să mi se întâmple mai rău". 

De atunci, a mai suferit câteva răsturnări cu bobul, dar de fiecare dată a scăpat cu bine, cu răni minore.

Dragoș Panaitescu a mers mai departe: cel mai bun tânăr bober la JO Sapporo 1972

Accidentul nu l-a speriat. A mers mai departe. 

„Fusese un moment greu, dar care li s-a întâmplat multor boberi. În următorul an am fost iar la Mondiale, la Cervinia, unde m-am clasat mediocru, pe 15. Dar apoi, la JO de la Sapporo, în 1972, am venit acasă cu Cupa Mondială la categoria tineret. Așa era atunci, cel mai tânăr bober clasat în concurs era recompensat cu acel trofeu. Înaintea mea îl luase Ion Panțîru, iar în 2018 l-a luat și Mihai Țentea".

Dragoș Panaitescu, performanțe în ciclism, bob și motociclism

Prima mare dragoste a lui Panaitescu a fost ciclismul. A fost și campion național o dată, în 1967, la antrenament mecanic, o probă de velodrom, care acum competiții, în care un motociclist ținea trena, iar ciclistul venea imediat în urma sa, la numai 4-5 centimetri. 

Pe motocicletă era montat un dispozitiv special, cu o rolă, tocmai ca bicicleta să nu se înfrâneze la eventualele contacte cu roata din față. Se ajungea la viteze de 85-90 de kilometri pe oră. „Noi mai ciupeam acea rolă, dar extrem de rar. Era foarte periculos, dar mie îmi plăcea, chiar dacă am luat și pe acolo câteva căzături", povestește „Panache".

„Îmi făcusem eu o motocicletă, aproape din bucăți. Eram printre primii din țară care aveau frână pe disc”

Apoi a ieșit campion național la bob dublu, în '76. După care a practicat, o perioadă chiar simultan, și motociclismul, unde a fost campion de două ori, în '80 și în '81, la clasa 500 ccm: 

„Îmi făcusem eu o motocicletă, aproape din bucăți. Eram printre primii din țară care aveau frână pe disc, amortizor central pe bascula din spate. Carena era dintr-o singură bucată, mi-a făcut-o un sculptor, un băiat special, Dan Chițu. Totul era pe un schelet de CZ. Zburam cu ea".

Când s-a lăsat, nu a putut să părăsescă lumea aceasta. Am rămas arbitru de cursă la ciclism, a participat la numeroase Tururi ale României, pe motocicletă. "Mai mergeam și în picioare pe ea, că trebuia să mă uit în fața plutonului", a adăugat Panaitescu. Și poveștile ar putea continua la nesfârșit pentru că Dragoș Panaintescu și-a dedicat întreaga viață sportului. 

Am prins mai ieftin o cursieră de Turul Franței, o «Bianchi», cu care ies pe șosea. Când am timp, fac antrenamente aproape zilnic, de câte 30-40 de kilometri. Când se organizează curse pentru boșorogi, așa ca mine, de peste 65 de ani, mă bag, eu sunt piua întâi. 

Ciclismul, bobul, motociclismul sunt marile pasiuni ale vieții mele. Am avut multe accidente, chiar momente de cumpănă, când puteam să mor, dar dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot asta aș face.



-Dragoș Panaitescu, fost campion la ciclism, bob și motociclism

Dragoș Panaitescu este membru fondator în Comisia Tehnică Internațională

În 1985, Federația Internațională de Bob a hotărât să facă un regulament uniform, pentru omologarea celor care puteau să intre în concurs. Rușii și est-germanii veneau mereu cu boburi speciale, cu diverse îmbunătățiri, pe care alții nu le aveau, astfel că era nevoie de o uniformizare a condițiilor.

 „Eu eram desenator tehnic, eram cunoscut în lumea bobului și m-au rugat să fac parte din această comisie tehnică. Colaboram deja cu federația internațională, făcusem un raport complet, cu scheme, de la un accident care fusese la Mondialul de la Cervinia. 

Membru fondator în Comisia Tehnică Internațională de Bob: „Eu și cu un elvețian suntem inspectori șefi ai acelei Comisii. Mergem peste tot”

Așa că mi-au spus să mai iau 4 oameni și să facem regulamentul și această Comisie. Am fost eu, un italian, un rus și un neamț democrat. Italianul și rusul au murit, de neamț nu mai știu nimic. Acum, eu și cu un elvețian suntem inspectori șefi ai acelei Comisii. Mergem peste tot, la Mondiale, la etape de Cupă Mondială, la Olimpiade, unde verificăm toate boburile, să respecte condițiile din acest regulament unitar".

Era vorba să mă retrag după Jocurile Olimpice de Iarnă din 2018, din Coreea de Sud, dar colegul meu elvețian a avut o problemă de sănătate și a rămas să mai stau, până îi găsesc un înlocuitor. Și uite așa, am ajuns să continui. Dar adevărul e că îmi place și, de la o vârstă, activitatea te ține în formă.



-Dragoș Panaitescu, fost campion la ciclism, bob și motociclism

Citește și:

• „,Am 70 de tăieturi pe corp”. Contador s-a operat de Crăciun și a postat o imagine tulburătoare pe Instagram

• Nu se mai termină problemele pentru Marc Marquez » Diagnosticul primit după accidentul înfricoșător din Indonezia