Cum a ajuns Pele golgheter

Continui azi, și închei, seria de articole dedicate carierei cu adevărat excepționale a "Perlei Negre". Una pe care, în ciuda opiniei celor care nu l-au văzut niciodată jucând pe "O Rei", n-am contestat-o și, cu atât mai puțin, compromis-o. 

Doar am invocat fapte, date certe, menite să întregească, nicidecum să întunece, portretul celui pe care mulți, nu și subsemnatul, îl consideră cel mai mare fotbalist din toate timpurile, Dumnezeu să-l aibă în paza Lui! Ciudat e să constat, aș zice și incorect, că numai unii au dreptul să se exprime, ba și să-i trateze de dușmani pe cei ce gândesc altfel decât ei!

Nu mă îndoiesc că la fel vor reacționa admiratorii brazilianului, protestând, indignându-se, chiar jignind, și la rândurile următoare. Ce se referă la modul în care idolul lor a ajuns golgheter all-time, cel mai productiv fotbalist din istorie, marcatorul a 1.281 de goluri în 1.363 de partide. Bilanț consemnat de FIFA și de FC Santos, recunoscut de Guinness Book.

Atât că, mă repet, Record Sport Soccer Statistics Foundation, sursă demnă de încredere, ia în calcul doar 778 de goluri din 846 de partide! Ea apreciază că restul meciurilor au avut caracter demonstrativ sau/și de binefacere. Meciuri, dar și turnee, precum cel din decembrie 1969 întreprins de Santos în Hong-Kong, cu 4 meciuri în 8 zile și 8 goluri în contul lui Pele! Ceva, dacă admiteți, în genul show-urilor trupei de baschet Harlem Globetrotters.

Pe aceeași linie, mă rezum la un singur citat, France Football nota că "Nimeni nu neagă măreția lui Pele și știința lui de a marca goluri. Doar că numărul exact al acestora va constitui întotdeauna un subiect de polemică".

Polemică alimentată de detaliul că Santos, echipa lui din 1956 în 1974, a întâlnit în Campeonato Paulista, competiție regională pe care a câștigat-o de 11 ori în epoca Pele, adversari semiprofesioniști ori chiar amatori, care i-au permis lui Pele să dea goluri pe bandă rulantă. Ca atare, în 410 meciuri din campionatul statului Sao Paulo, în care evoluau 3 formații respectabile (Santos, Corinthians și Palmeiras), restul fiind de duzină, "O Rei" a reușit 467 de goluri, o medie neverosimilă de peste un gol pe meci!

Explicabilă, dar și de acceptat?!, în condițiile în care Santos bătea în CP ca la fasole și-i oferea lui Pele șansa să înscrie gol după gol. De pildă, 5 goluri cu Ypiranga la 8-1, 4 cu Nacional Atletico la 10-0, 3 cu Jabaquara la 8-3, iarăși 5 cu Juventus Mooca la 10-1, 8 cu Botafogo Ribeirao Preto la 11-0, 5 cu Noroeste la 6-2 etc. Așa să te tot încoronezi goleador, nu?

Situația s-a mai schimbat, ori jucăria s-a stricat, după 1967, când Santos a trecut în Campeonato Brasileiro, cu participare națională. A scăzut și eficacitatea "Perlei Negre", doar 34 de goluri în 83 de partide. Ca și în North American Soccer League, unde a mai înscris pentru Cosmos New York, până la retragerea din 1977, de 37 de ori în 64 de meciuri. Dar fundamentul statuii fusese zidit.

Ar mai fi multe de spus. Că a marcat 77 de goluri pentru Selecao în 92 de meciuri, dintre care 50 au fost amicale, că pe când Maradona și Messi dădeau piept cu adversari de top din Spania și din Italia, Pele se distra cu Pernambucano (6-1) ori cu Sergipe (8-2) în acorduri de fanfară etc, etc. Vorba lui FF, nu-i contestă nimeni măreția. Dar nici nu-i ușor de uitat cum a ajuns la ea. Ajutat, printr-un concurs favorabil de împrejurări.