După Gianni Infantino, fotbalul propune încă un personaj indigest. Noel Le Graet, președintele Federației Franceze de Fotbal.
Inamicul public numărul 1 al Franței poartă numele Noel Le Graet. Cum a putut un octogenar să inflameze în așa hal spiritele în Hexagon? Simplu, după rețeta folosită deja cu mare succes de mai tinerii Cristiano Ronaldo și prințul Harry, duce de Sussex. Un interviu la un post de televiziune prietenos, dornic să vândă "mărturii șocante" sau "detalii picante".
Dacă interviul are și o variantă publicistică, vezi cartea autobiografică "Spare" (Rezervă) a soțului lui Meghan Markle, cu atât mai bine. Explozia este asigurată. Deocamdată, Le Graet s-a limitat la un interviu. Cartea urmează.
Je m’en fiche!
Noel le Graet este președintele Federației Franceze de Fotbal din 2011, dar a devenit celebru instantaneu pentru că a folosit o expresie la care de altfel apelează zilnic milioane de francezi. Bărbați, femei, oameni în puterea vârstei, tineri, bătrâni, intelectuali și muncitori. "Je m’en fiche" sună încă mai rău în română decât în franceză, fiindcă sensul inițial din limba de origine de "nu-mi pasă" se transformă la noi în ceva de genul "mi se fâlfâie".
Expresia cu pricina a apărut în discuția despre posibila destinație a lui Zinedine Zidane la naționala Braziliei. Și la scurt timp după ce Le Graet îl confirmase în funcție pe Didier Deschamps până în 2026.
Ținta Zidane
Impolitețea inițială la adresa lui Zidane ("Zidane a avut mulți susținători, unii așteptau plecarea lui Deschamps. Dar cine îl poate critica pe Deschamps? Nimeni!) a derapat apoi în jigniri. "Fă o emisiune specială ca să-i găsești un club sau o națională", i s-a adresat Le Graet moderatorului spre finalul intervenției. Îndemnul ironic al președintelui FFF nu a rămas fără ecou. Au reacționat Kylian Mbappe, Djibril Cisse, Christophe Dugarry sau Youri Djorkaeff.
Ministrul sportului, Amelie Oudea-Castera, a subliniat incompatibilitatea lui Le Graet cu funcția pe care o are, președinte al celei mai importante federații sportive din Franța. Între timp, ca o încununare a cazului, a apărut și o acuzație de hărțuire sexuală din partea unei agente de jucători. Detaliile nu sunt nici măcar picante, ci de-a dreptul grețoase - "Te aștept, îi zice craiul tomnatic, sunt deja la a treia sticlă!".
Pista Platini
Acum meniul este aproape complet. Pe final, chef Emmanuel Macron ni-l propune ca digestiv (sau desert) pe Michel Platini. Acel faimos Michel Platini, mare internațional Les Bleus, fost președinte UEFA, una și aceeași persoană cu cea care primise un bonus de 1,8 milioane de dolari de la Sepp Blatter (fost președinte FIFA), pentru niște servicii fictive de consiliere.
Exonerat de acuzații acum câteva luni, blanchi (adică albit) cum spun francezii, Platini ar trebui să fie noul președinte al FFF în opinia președintelui Republicii Franceze. De fapt, cam asta ar fi morala fabulei cu Le Graet. Morala lipsei de morală a fotbalului nostru (foarte) scump și drag.
Democrație, da, până la fotbal
Ce treabă are Emmanuel Macron cu fotbalul, respectiv cu numirea unui nou șef la Federația Franceză de Fotbal? Instituțional, niciuna. Președintele Franței, republică prezidențială, are puteri executive, fiind în fapt și adevăratul prim-ministru al țării. Dar nu are prerogative în fotbal. Însă își face de lucru pe acolo fiindcă știe că este sursă de imagine. Și, știți ce? În cea mai veche și mai stabilă democrație din Europa, președintele republicii chiar poate influența numirea succesorului lui Le Graet. Apropo. Cum vi s-ar fi părut dacă alde Iohannis voia să îl schimbe pe Burleanu? Făcea o faptă bună, nu?
{{text}}