Txetxu, leul "Rojo"

Txetxu Rojo, al doilea cel mai folosit jucător din istoria lui Athletic Bilbao s-a stins la finalul anului trecut. 541 de partide. 17 sezoane

De fotbal se apucase pe-o bucată betonată, nu mai mare de-un careu, în coada Bazilicii din Bilbao. Trupa-n care evolua era botezată Peñarol, pentru că un basc stătuse vreo nouă ani la Montevideo și prinsese drag de băieții de acolo. Jose avea 12 ani și era deja cunoscut în cartier, în Begoña, pentru că avea un stâng de aur.

"Firestone" deschisese o fabrică de anvelope, patrona și o echipă, așa că ajunsese, rapid, acolo. La 15 ani câștiga deja trofee, dar patronii decideau să nu mai bage bani în sport. Garay, marele Garay, care scrisese istorie la Athletic, auzise de el, îl luase acolo. În 1965, debutase la noua trupă, partea de tineret. Lovise de două ori bara, o pasă de gol, pe "Bernabeu", contra celor de la Celta, și Cupa Spaniei la copilandri era a lor.

Povestea debutului lui Txetxu Rojo la echipa vieții sale: meci contra Cordobei, ploaie torențială. Puștiul o ghidonează bine, îi dă "urechi" lui Simonet. Moșul îi spune că dacă o mai face o singură dată, îl lovește. Eneko Arieta e ferm: "Dacă te atingi de copil, te sparg eu!". Txetxu își vede de treaba lui, e faultat dur, agresorul primește un pumn direct în figură, iar agresorul agresorului pleacă direct la cabine, fără să mai aștepte gestul arbitrului.

A vrut să îmbătrânească la Bilbao. I-a ieșit!

Imediat după, jurnaliștii scoaseră pixurile la atac. "E echipa orașului meu, am de gând să îmbătrânesc aici!" au fost vorbele sale, în an de majorat. Nimeni nu l-a crezut, atunci. Txetxu Rojo

Mulți m-au considerat rebel, dar n-am fost așa. Ca jucător, am avut grijă de mine, eram atent la ceea ce mâncam, îmi plăcea să alerg. Dacă jucam slab, era pentru că prindeam o zi proastă, nu din motive extrasportive

Txetxu Rojo

A prins 18 meciuri și la naționala Spaniei. Ultimul joc, noiembrie 1978, împotriva României, la Valencia, meci câștigat de iberici cu 1-0. La ei Alexanko, Migueli, Del Bosque, Asensi ori Santillana, la noi Costică Ștefănescu, Fane Sameș, Loți Bölöni, Zoli Crișan, Puiu Iordănescu ori Dudu Georgescu.

17 sezoane "legate" la Athletic Bilbao. În 1982, Javier Clemente, care îi fusese coleg, ajunge antrenor la "lei". Nu-i spune absolut nimic, dar declară, în presă, că vrea să primenească lotul. Txetxu simte asta, anunță că se retrage din fotbal, deși mai avea un an de contract.

Peste ani, în plină bătălie electorală, când își dădea demisia ca tehnician, pentru că nu voia să participe la astfel de lucruri, amatorii de senzații tari ziceau să scoată măcar un vârf de cancan. "M-am dus la baza sportivă, mi-am luat rămas bun și asta a fost tot", avea să declare.

S-a retras contra Angliei!

I-au făcut un meci de retragere contra... naționalei Angliei, prima dată în istorie când cei din Albion evoluau împotriva unei echipe de club. S-a făcut antrenor. "Am ajuns la Celta, în finala Cupei Spaniei, pierdută la loviturile de la 11 metri, fix la aceeași poartă unde pierdeam cu Athletic, contra lui Betis, ca jucător", își aducea aminte.

Când a adunat 70 de ani, niște băieți buni, mânuitori de sprayuri, l-au rugat să le pozeze. Ochiseră un bloc în Bilbao, voiau să-l "imortalizeze" acolo, ceva pe la 25 de metri înălțime. I-a refuzat fin. "Sunt alții mai mari ca mine". Finalmente, l-au desenat pe Joseba Etxeberria, 514 meciuri pe "San Mames". "E mai tânăr, îl știe lumea mai bine".

Jose Francisco "Txetxu" Rojo Arroita, One Club Man, s-a stins pe finalul anului trecut. Pentru că se apropiau Sărbătorile, plecarea lui a trecut neobservată. Dar a fost mare. Foarte mare.