Paul Anton (31 de ani), mijlocașul de la UTA, a vorbit deschis despre 10 subiecte inedite din viața lui.
Fostul jucător de la Dinamo a vorbit despre subiecte precum, orașul natal, la echipele și țările în care a jucat sau cel mai dificil moment din carieră, decesul lui Patrick Ekeng.
Bistrița
„E locul cel mai drag mie. Locul de suflet. Oriunde am fost în lumea asta, oriunde am plecat, mereu m-am gândit la Bistrița. E locul pe care-l aleg ca să-mi petrec majoritatea vacanțelor. E locul unde locuiesc, unde mă văd locuind și în viitor, locul care îmi dă liniște".
Dinamo
„E un club special pentru mine, un club care mi-a oferit multe bucurii, multe satisfacții. Când joci pentru un club ca Dinamo, te simți împlinit ca fotbalist. Am avut și onoarea să fiu căpitan destul de mult timp.
Pe lângă presiunea mare, e și o responsabilitate mare, Dinamo înseamnă foarte mult, iar banderola e ceva enorm. Au purtat-o mari jucători din fotbalul românesc. Când pui banderola pe braț, trebuie să fii un exemplu în tot ceea ce faci pe teren și în afara lui. Am multe amintiri de acolo, dar cel mai mult m-a marcat un moment tragic. O să-l port toata viața cu mine.
Momentul când Patrick Ekeng a murit lângă noi. A fost un moment foarte, foarte tragic. Nu am dormit toată noaptea după asta. Stăteam și retrăiam momentul! Nu aveam ce să-mi reproșez, pentru că, din păcate, Patrick cred că nu a avut zile. După cum știți, spitalul e aproape, chiar dacă au apărut fel și fel de discuții, am fost acolo și am văzut că oamenii care au intrat au făcut tot ce au putut într-un moment critic. Doar că rămâne durerea".
Rusia
„Am început cu o situație ciudată la Anji. Dar apoi, la Samara, au fost doi ani extrem de frumoși. Cu niște oameni foarte calzi, care m-au tratat exemplar. Am rămas cu amintiri plăcute, victorii frumoase, cu prieteni.
Am fost norocos că în momentul în care eu jucam acolo echipele din prima ligă nu erau foarte depărtate. Cea mai lungă deplasare a fost de 5 ore, deci e OK. Ca temperaturi, trebuia să jucăm o dată la Orenburg și am ajuns la stadion la ora 12. Deci devreme. Arăta -18 grade. Evident că nu s-a jucat, pentru că era mai jos de -15. Și nu e permis. Dar am jucat la -13 grade contra lui Nedelcearu, iar în timpul meciului a scăzut la -15. A fost greu la început, însă intri în meci și te încălzești".
România
„Frumusețe! Pentru mine România înseamnă tot! Sunt mândru că sunt român. Avem o țară cu potențial enorm, cu multe locuri frumoase, o țară religioasă. Am primit multe întrebări despre țara noastră, despre siguranță, despre chestii care nu știu...
Dar în momentul în care intram într-o discuție mai profundă și le arătam ce înseamnă România, cu frumusețile pe care le are, rămâneau uimiți și chiar mulți dintre foștii colegi, cu care încă mai sunt în contact, mi-au promis că o să mă viziteze ca să vadă țara"
Naționala
„Punctul culminant al carierei mele. Mi-au venit în minte toate momentele de când am început să joc fotbal, când visam efectiv să îmbrac tricoul naționalei. Mândria de a-l pune pe tine, de a reprezenta țara. E cel mai frumos sentiment, cel mai frumos lucru pentru un fotbalist.
Au fost multe momente dificile, intervin multe lacune fizice, tactice, momente în care nimeni nu te așteaptă. La seniori se vrea performanță, rezultate imediate, trebuie să te adaptezi din mers și să ajungi la un nivel extrem de ridicat. Cât mai repede!".
Spania
„Un vis devenit realitate. Cred că orice jucător visează, atunci când e mic, să joace în Spania, Italia, Anglia. Pentru mine, Spania a fost un vis. Aici sau în Italia voiam să joc. Am ajuns, sunt mândru de asta, bucuros și chiar am reușit performanțe bune acolo.
Spania are un nivel foarte ridicat, indiferent că e Primera sau Segunda. Uite, de exemplu, ca să îți dai seama de valoarea lor, sezonul trecut la Valladolid era Roque Mesa, un jucător clar de LaLiga, de echipe care se bat la cupe europene. M-a impresionat plăcut. Am fost entuziasmat să joc împotriva lui, să-l studiez de aproape".
Nicolae Manea
„E omul care, în momentul în care a ajuns la Bistrița, a avut încredere în mine. Mi-a dat șansa să joc pentru Gloria, să-mi îndeplinesc un alt vis din copilărie. Îi sunt recunoscător! Am prins cu el 2 ani și jumătate cred.
„Am o amintire foarte plăcută cu dânsul, înaintea unui meci cu FC Argeș din Liga a 2-a. În timpul săptămânii , la antrenament, lucram la finalizare. Ajungeam în față și încercam ba tare, ba plasat, ba nu știu cum.
Și el mi-a zis: «Păstârnac, dă-i cu șpițul!». Așa îmi zicea. «Dă-i cu șpițu', dă-i cu șpițu'! O să vezi că dai gol sâmbătă la meci». În prima repriză scap, dau undeva în dreapta, cu șpițu', gol! De bucurie alergam spre bancă către nea Nae: «Nea Nae am dat cu șpițul, nea Nae, am dat cu șpițul!». Toți colegii mei de atunci își amintesc. A fost o întâmplare care mi-a rămas la suflet".
Mircea Rednic
„Omul care m-a dorit la Dinamo, mi-a oferit banderola, a avut încredere în mine. M-a învățat extrem de multe lucruri. Un antrenor cu multe principii. A fost ceva nou pentru mine față de ceea ce întâlnisem până atunci. Am colaborat extrem de bine".
Antrenor
„Școala de antrenori e total diferit față de ce mă așteptam. Sunt lucruri noi, lucruri pe care noi, ca jucători, nu le conștientizăm. Nu ne dăm seama de ele. Acum, începând partea asta, realizez de câte aspecte trebuie să țină cont un antrenor, de câte principii. E o muncă extrem, extrem de dificilă. Dar îmi place foarte mult. Sper ca într-o zi să devin un antrenor de succes".
Steaua
„Rivalul cel mai mare. Dar un adversar pe care îl respect. Era o nebunie totală meciul cu ei. Începea de la prima zi a săptămânii. Îmi amintesc că la primul Derby n-am dormit vreo 3 nopți.
Aveam frământări, gânduri. Îți doreai mereu să iasă bine, că jucai cu tribunele pline. Fanii te susțineau necondiționat. Cel mai important era să vadă sacrificiul, ambiția, dorința dusă la epuizare. Normal, și rezultatul. Pot să zic că o victorie era mai importantă decât restul sezonului. Pentru fani. Însă eu zic că victoria e importantă, însă sezonul primează".
{{text}}