Dejan Rusici s-a conversat în limba sa maternă cu elevii de la liceul sîrbesc “Dositei Obradovici”.
Rusici a rămas surprins să afle că în Timişoara se află atît de mulţi vorbitori de limbă sîrbă. “Ştiam că este o comunitate de sîrbi, dar nu ştiam că e aşa de numeroasă”, a reacţionat atacantul lui Poli în momentul în care a ajuns la liceu.
Slovenul le-a explicat şcolarilor cum s-a apucat de fotbal şi cît de important a fost pentru el transferul la Poli.
“Am început fotbalul la 7 ani, dar am văzut poze cu mine de cînd aveam doi ani şi am observat că şi acolo mingea era lîngă mine. Înseamnă că tata a ştiut ce voi fi, înainte să ştiu eu”, a povestit Rusici.
Absolvent al unui liceu economic, Dejan a dezvăluit că mereu a ştiut că va fi mai mult decît un simplu contabil. “Mie mi-a plăcut foarte mult la şcoală, pentru că eram un grup şi ne simţeam bine împreună, dar nu mi-a fost pe plac învăţatul. Dacă nu ajungeam în fotbal, nu ştiu ce mi-ar fi plăcut să fiu. Poate maseur sau doctor ”, a mai spus Rusici, care şi-a dezvăluit şi o dorinţă ascunsă: “Echipa mea favorită e Barcelona, însă deocamdată nu pot să joc acolo. Poate doar pe PlayStation”.
În grupe
Slovenul a mărturisit că marele său regret în sezonul care tocmai s-a încheiat este că nu a reuşit să marcheze mai multe goluri. “Dacă nu eram accidentat, cu siguranţă ar fi fost altfel. Problemele medicale m-au împiedicat să înscriu mai mult şi să am performanţe mai bune”, a spus atacantul, care şi-a propus un obiectiv personal pentru sezonul viitor: “Nu am mai jucat pînă acum în UEFA. Trebuie să reuşim să ajungem în grupe”.
Gigel şi Kara, cei mai buni
Rusici a comentat şi eventuala plecare a lui Artiom Karamian de la Poli. “Mie mi se pare că este cel mai valoros jucător de la Poli şi mi-ar părea foarte rău să plece. E un jucător care poate ajuta mult echipa”, a spus Rusici, care nu l-a uitat nici pe colegul său din atac: “Datorită golurilor sale, Poli a ajuns să joace în UEFA”.
{{text}}