Diana Ciulei (44 de ani), unul dintre arbitrii români suspectați de un club suedez că ar trucat un meci de European League, a contactat Gazeta pentru a explica varianta sa în privința evenimentelor. Arbitru internațional până în 2022, Ciulei regretă că i-a propus celuilalt arbitru român implicat în scandal, Silviu Stănescu, să facă un cuplu pe teren
Clubul suedez a făcut o sesizare care a ajuns la federația europeană de handbal (EHF), însă cazul a rămas nerezolvat.
Retrasă în vara lui 2022, Ciulei - pe atunci folosea numele de fată, Florescu - a fost unul dintre arbitrii români de top: împreună cu Anamaria Stoia (fostă Duță), a fost la Jocurile Olimpice de la Londra, la trei turnee finale de Campionat Mondial și a arbitrat patru finale de cupe europene printre care turul ultimului act din Champions League din 2013, Larvik - Gyor 21-24.
Imediat după ce Gazeta a publicat articolul despre dezvăluirile din presa suedeză, Diana Ciulei a sunat și a vrut să se explice: „Pe mine nu m-a contactat absolut nimeni de la EHF. Nu am știut absolut nimic de acel raport al suedezilor către EHF. Nici atunci, nici acum.
Nu m-a căutat nimeni de la EHF niciodată. Și sub cuvânt de onoare vrea să vă spun că nici nu știu să pun un bilet la pariuri! Dacă mă credeți, bine, dacă nu … Nu am intrat în viața mea într-o casă de pariuri”.
Anamaria Stoia și Diana Ciulei, fosta brigadă românească din Champions League„Eu i-am propus lui Stănescu să arbitrăm împreună”
- Doamna Ciulei, ați greșit în meciul respectiv?
- Că au fost greșeli…au fost. Dar de aici și până la mafia pariurilor e cale lungă. Am făcut atâta performanță cu Anamaria Stoia (n.r. fosta parteneră de arbitraj), acum m-am și retras... Nu înțeleg ce au cu mine. Probabil e o răutate și de aici, din România, o frustrare.
- De ce ar fi frustrarea asta?
- Păi, greșeala mea cea mai mare și singurul lucru pe care mi-l imput în momentul ăsta este că am acceptat să arbitrez cu Silviu Stănescu timp de un an. Când s-a retras colega mea (n.r. - Stoia), trebuia să mă retrag și eu și era cel mai cinstit chiar dacă mai aveam 6 ani de arbitraj internațional.
- Vă reproșați că ați arbitrat cu el? De ce?
- Pentru că…nu știu ce greșeli o fi făcut el înainte, cu cine s-a războit sau nu s-a războit, dar nu cred că trebuia să fac acest pas.
- Cine a fost cu ideea de a arbitra împreună cu el?
- Eu l-am contactat pe el si l-am întrebat dacă se retrage de pe plan internațional sau dacă vrea să mai arbitreze. Stănescu mai avea de arbitrat internațional timp de 3 ani, eu 6! Și din două cupluri s-a făcut unul.
- Aveți dubii legate de integritatea colegului dumneavoastră?
- Nu, nu, nu. Nu am discutat niciodată despre așa ceva cu el. În anul ăsta, nu a adus niciodată în discuție așa ceva. Asta pot să vă spun sută la sută.
- E considerat unul dintre arbitrii controversați din România…
- Da, este considerat, am mai citit și eu câteva lucruri. Probabil, aici trebuia să stau eu în banca mea. Eu cu colega mea (n.r. - Stoia) am făcut o treabă frumoasă și nu știu câți dintre arbitrii români vor mai ajunge la performanțele noastre și ale lui Din cu Dinu (n.r. - arbitrii Sorin Dinu și Constantin Din). E păcat că acum vine cineva și aruncă cu noroi. Ok, am greșit, am greșit și eu de nenumărate ori. Greșeala e omenească, dar de aici și până să spui de mafia pariurilor…să mă ierte Dumnezeu. Și culmea e că nimeni nu m-a informat despre acest raport…
- EHF susține că a făcut o investigație detaliată…
- Da, nu m-a informat nimeni și au trecut aproape doi ani de atunci. Nu știu dacă pe Stănescu l-au întrebat, dar nu cred.
- Mai țineți minte meciul?
- Da, da, da. A fost un meci foarte slab calitativ, cu două echipe slabe. Culmea este că noi doi am primit meciuri în continuare. Dacă exista vreo suspiciune, cineva trebuia să vină și să ne tragă de urechi.
„Da, a fost cam mare numărul de 7 metri acordate”
- Vi se impută mai multe lucruri. Numărul dezechilibrat de aruncări de la 7 metri…14-3 pentru gazde. În finalul meciului, nu ați ridicat brațul pentru prepasiv deși gazdele au ținut mingea un minut, a fost 3-0 la cartonașe și 6-2 la eliminări pentru suedeze.
- Da, nu știu cu prepasivul. Cartonașele n-au nicio valoare, sunt doar cu titlu informativ. Eliminările au valoare, dar - nu vă supărați - 6-2 nu înseamnă nimic…
- Dar 14-3 la lovituri de 7 metri?
- Da. Este cam mare numărul.
- Dintre cele 14 aruncări de la 7 metri, cine a dictat mai multe? El sau dumneavoastră?
- Credeți-mă că nu mai știu. Aruncările astea de la 7 metri sunt oricum acordate destul de ușor. Asta nu înseamnă neapărat că acel arbitru greșește. Așa a văzut el faza.
- Ce vă reproșați personal la acel meci?
- Nu am ce să-mi reproșez. La orice meci m-am dus să-mi fac treaba bine.
- Dar când ați stat după meci și v-ați descărcat meciul în minte, a fost ceva ce v-ați reproșat?
- Sincer, meciul ăla nici nu l-am revăzut. De obicei, echipele gazdă la care ne ducem ne dau meciul pe CD, pe un stick, fiecare pe ce avea. Meciul ăla nu l-am primit. Dar s-a mai întâmplat și altădată. Eu cu colega mea (n.r. - Stoia) am arbitrat în Liga Campionilor, meciurile cu Stănescu au fost de nivel mai mic. Am încercat să arbitrez cât mai bine, dar nu se comparau ca valoare cu meciurile pe care le-am avut până atunci.
În 2013, am avut finala Larvik - Gyor. Aveam temperatură, îmi venise ciclul, eram vai de capul meu. Eram ca pe altă planetă, mă dureau ochii în cap, nu vedeam bine. Am arbitrat, însă, așa de bine, dar eu n-am fost mulțumită
-Diana Ciulei
„M-am uitat la antrenorul suedez și râdeam unul la altul”
- Meciul e acum pe site-ul Gazetei. O să-l revedeți?
- Nu, nu. Sau poate o să-l revăd când mă liniștesc. Mi-a picat ca un trăznet. Mi-a zis un coleg: „Asta este, capul sus. Mergem înainte cu rele, cu bune”. Eu nu înțelegeam ce vrea de la mine. Mi-a zis: „N-ai citit articolul?”. Nu-l citisem. Când am văzut, instantaneu mi-au dat lacrimile. Sunt nevinovată. Când vine vorba de pariuri… ferească Dumnezeu!
- Vi s-a întâmplat vreodată să fiți contactați de cineva de la cluburile gazdă să vă propună anumite lucruri?
- Eu am încercat să stau departe de astfel de lucruri. Mă duceam, bună ziua, bună ziua, diplomată, vorbeam cu toată lumea, dar lumea este cum este. Eu i-am lăsat în pace, am încercat să stau departe de mulți dintre ei. Mă gândeam acum că m-am retras din arbitraj din cauză că m-am certat cu nu știu cine…
- Cu cine v-ați certat?
- M-am retras astă-vară. Au făcut cei de la Gloria Bistrița un memoriu, dar nu aveau nimic împotriva mea, eram tot așa…victimă colaterală. Fusese un meci arbitrat tot cu Stănescu.
- Văd că în jurul lui se leagă controversele. La un meci european, partenerul lui, Harabagiu, a fost surprins cu telefonul pe teren…
- Da, da, da, știu. Eu răspund pentru ce fac eu. Ce au făcut ei în trecut…Știți cum este, fiecare cu imaginea lui. Greșeala mare, încă o dată vă spun, a fost că am acceptat să arbitrez cu el. Clar, nivelul nu era același, dar am zis să mai arbitrez. Mai arbitrasem mixt în 2011. Colega mea era însărcinată, un coleg rămăsese singur și am zis să nu stau degeaba până revine colega.
- V-au reproșat ceva suedezele în timpul sau după meci?
- Măi, da. În timpul meciului, antrenorul suedez a mai reproșat câte ceva. Dar mie, nu prea.
- Îi reproșau lui Stănescu?
- Da. La un moment dat, chiar m-am uitat la el (n.r. - antrenorul echipei suedeze) și zâmbea. Am zâmbit și eu la el, a ridicat din umeri și cam atâta. El cu mine nu prea a avut de lucru.
„Eu și Stănescu avem stiluri diferite de arbitraj”
- În anul în care ați arbitrat cu Silviu Stănescu a fost vreun moment în care v-ați gândit să nu mai faceți echipă cu el?
- Da, au fost momente. În primul rând, avem două stiluri de arbitraj diferite. Noi (n.r. - Ciulei și Stoia) am arbitrat la un alt nivel, am învățat o mulțime de lucruri, am fost la seminarii, aveam un alt stil. Am încercat să-l aducem și în România, le-am spus arbitrilor, le-am adus informații noi despre tendințele din arbitrajul european, mondial. Ei au avut stilul lui și eu nu puteam să-i spun lui anumite lucruri. Nu e vorba de laudă aici.
- Puteți să-mi dați un exemplu tehnic?
- De exemplu, când o echipă joacă pe teren cu șapte jucătoare de câmp și intră portarul la loc în teren. Am încercat să-i explic: “Arbitrul nu trebuie să se retragă pe aceeași linie pentru că în orice moment poate să fie o ciocnire, Doamne ferește”. Nu ne-am putut înțelege aici. Și nu e singurul care nu înțelege lucrul ăsta, sunt mai mulți pe care-i văd făcând asta în continuare.
- Credeți că după ce ați arbitrat finală de Champions League v-ați relaxat când ați ajuns să arbitrați cu Stănescu în European League. E posibil să nu fi fost la fel de motivată?
- Așa este. Parcă nici nu m-am mai pregătit la fel. Nu mai aveam aceeași motivație, recunosc. Înainte, alergam din ianuarie până în decembrie. După aceea, începeam prin mai, alergam vreo două luni, mă pregăteam de examene, de aia m-am și retras. Nu mai aveam nicio motivație.
- În final, vă cer un răspuns sincer, fără nume. Credeți că în handbalul actual există meciuri aranjate pentru pariuri?
- Nu cred. Eu n-am făcut niciodată așa ceva. Și dacă nu putem proba, nu cred că există. Oricum, pe teren sunt doi arbitri și 14 jucătoare. Întotdeauna, cei doi arbitri sunt de vină.
Chiar dacă eu și colega mea Stoia eram la un nivel mare, aveam meciuri pe care le arbitram bine și aveam meciuri în care arbitram atâta de prost încât nu ne găseam pe teren una cu alta. Dar toată lumea pleacă de la ideea că arbitrul face și drege. Nimeni nu se gândește însă că idiotul ăsta de arbitru poate să greșească și el
- Diana Ciulei
{{text}}