Campionatul de luat palme

În ultimele zile am fost împresurați mediatic cu poze înfățișând un tânăr sever desfigurat . "Înfățișând" e cam mult spus, pentru că fața omului era răvășită rău, umflată, împinsă într-o parte. Tipul, din categoria chelioșilor tatuați, la peste suta de kilograme, cu "brandă", și mușchi. Chipul strâmbat și tumefiat pare să ofere unele indicii… Probabil, vreo victimă a unei încăierări

Un campion la încasat

Nicidecum. E chipul unui campion! Sorin Simion Comșa, 24 de ani, din Alba Iulia, câștigătorul RXF, parte a MMA România: Ce înseamnă MMA? În mileniul trei nu-ți poți permite să fii atât de ignorant. "Mixed martial arts" înseamnă, adică "arte marțiale amestecate". Pentru ageamiii care nu sunt în stare să pătrundă profunzimea acronimelor, e vorba despre o întrecere de tras palme. Sau, pentru conformitate, de tras, dar mai ales de luat palme. Asta pentru că o palmă trasă are, de regulă, și un destinatar.

"Puțin mai în față, să te ajungă!"

Există imagini de la evenimentul recent desfășurat! La mijloc se află un fel de măsuță rotundă, ca de bar, care le vine preopinenților până pe la piept. "Sportivii" (termenul are neapărată nevoie de ghilimele!) stau în picioare, față în față, perpendicular pe poziționarea lor situându-se un arbitru. Acesta, profund didactic și adânc pătruns de menirea sa de supraveghetor al întrecerii, îl povățuiește pe unul dintre combatanți: "Stai puțin mai în față, să te ajungă!".

Efectul pudrei de talc

Palma concurentului, un zdrahon depășind lejer chintalul, pleacă și lovește. Celălalt, la fel de masiv, se clatină, zdruncinat de efectul lucrului mecanic al loviturii. Pe obrazul țepos rămân urmele albe ale degetelor adverse, care în prealabil fuseseră înmuiate în pudră de talc. Și tot așa, până unul dintre cei doi, năucit de palme, se recunoaște învins.

Masochism competițional bine plătit

Opt concurenți, sistem eliminatoriu, sferturi, semifinale, marea finală. Învingătorul primește o centură, e considerat un mare campion. La ceva care are pretenția de a se numi sport, deși nu e niciun fel de înfruntare directă, ci doar o chestiune bazată pe rezistența pe care practicantul o are la loviturile fără drept de apărare încasate. Cu alte cuvinte, nu e vorba de tehnică, doar de stoicismul de a încasa. Un fel de masochism competițional destul de bine retribuit, câștigătorul, băiatul din Alba Iulia cu chipul stâlcit, încasând un cec de 5.000 de euro. E sport profesionist doar, amatorismul s-a topit în vremurile de demult, odată cu Daciada.

Contravenție, spre infracțiune

Inexplicabil nu este nici măcar că o asemenea îndeletnicire e considerată sport, pentru că frontierele sportului s-au extins, aproape fără margini. Dramatic e că un asemenea măcel retribuit nu capătă conotații penale. A-l trosni cu toată forța pe unul lipsit de apărare, pentru ca peste câteva minute fosta victimă să devină, la rându-i, agresor, e o faptă pentru care există paragrafe, alineate care stabilesc granița dintre contravenție (în cea mai blândă interpretare) și infracțiune. După cum un certificat medico-legal al campionului îl cam impinge pe… vicecampion să-și sune numaidecât avocații.

Obrazul celălalt

Dar probabil că dacă gândim astfel, suntem catalogați drept anacronici, incapabili să pricepem paleta de nobile nuanțe cu care mileniul al treilea a izbutit să înnobileze sportul. Fiți amabili și puneți-vă la punct cu noile tendințe! Și nu uitați că practicanții acestui concurs de "Slap" procedează profund biblic: întorc și obrazul celălalt.