Oscilam astăzi între a scrie ceva despre cazul Sepsi – U Craiova 1948 și cât de important este ce se va întâmpla de aici înainte când vom mai avea parte de scandări rasiste/xenofobe sau despre minunăția de meci dintre FCSB și Farul, despre cum Hagi i-a oferit șapca, în semn de prețuire supremă, lui Alibec.
Chiar schițasem câteva idei, când m-a lovit știrea reținerii lui Victor Pițurcă de către DNA într-un dosar în care a fost reținut și Gabriel Țuțu, șeful Romarm.
Motivul? Ceva afacere necurată cu niște măști livrate spitalelor MAPN, care nu respectau standardele de siguranță plus o mită de 50.000 de lei. Nu știu dacă este vinovat sau nevinovat, lucru de altfel, extrem de important, dar știu că Victor Pițurcă este un personaj care face ce face și intră în belele cu justiția, ori această permanentă și îngirjorătoare joacă de-a șoarecele și pisica e în puternic contrast cu ceea ce știm despre omul de fotbal Pițurcă, unul meticulos, intransigent, atent la contracte, capabil să nu se lase călcat în picioare de patroni sau președinți de federație.
A fost arestat pentru jocuri de noroc înainte de Revoluție. O tâmpenie, îți vine să spui astăzi. Cum adică să te bage cineva la închisoare că ai dat cu zarul? Dar de ce nu au fost reținuți și alți fotbaliști importanți? Sigur nu era singurul care practica barbutul.
Apoi a primit un an de închisoare cu suspendare pentru semnătură în fals în cazul Valiza. A vrut să îl ajute pe Gigi Becali să scape și a ajuns victimă. Naivitate? Prostie? Loialitate?
Probabil câte ceva din fiecare. Cert este că România avea la un moment dat singurul selecționer din lume cu condamnare penală. Faptul că a fost prins prin cazinou când încerca să trișeze sau că a mai bătut drumul spre DNA și când a venit vorba de rezilierea ultimului contract cu FRF, par note de subsol.
Cum se pupă toate aceste episoade din viața lui Victor Pițurcă, plus cel de astăzi, cu imaginea sobră a omului de fotbal? Discutăm despre cel care a primit din partea Pro TV-ului, pe perioada Euro 2020, cel mai mare contract plătit vreodată unui expert din fotbalul românesc.
A ajuns în această postură privilegiată nu doar pentru ceea ce a făcut în fotbal ca jucător și antrenor, ci și pentru că atunci când Pițurcă spune ceva despre fotbal, lumea ascultă.
Nu ocolește răspunsuri, nu menajează pe nimeni, creându-ți uneori impresia că este un soi de instanță supremă care împarte patronii în buni și răi, tehnicienii în pricepuți și nepricepuți și fotbaliștii în talentați și netalentați.
Pițurcă este cel care îi închidea telefonul lui Gigi Becali când acesta încerca să îi sugereze cum să-și facă meseria, care se certa la cuțite cu Giovanni Becali într-o perioadă de maximă expansiune a acestuia, care îl făcea pe Mircea Sandu să regrete de fiecare dată când se despărțea de el și să îl roage să se întoarcă la națională sau care îi determina pe Mititelu și același Gigi Becali să semneze contracte umilitoare, doar pentru a-l avea antrenor.
Poate că sunt naiv, poate că refuz în continuare să cred, în ciuda nenumăratelor dovezi, că fotbalul românesc este un domeniu al unor combinatori care sunt orice, numai ceea ce par nu. Cert este că eu nu mai știu care este adevăratul Victor Pițurcă.
{{text}}