Mijlocașul belgian Xian Emmers (23 de ani) își antrenează zilnic nu doar corpul, ci și mintea. Studiază psihologia, învăță singur limba română și spune că „Rapid e capabilă de mari performanțe dacă noi rămânem uniți și conștienți că trebuie să muncim mereu, să fim mai buni"
„E cam multă zăpadă în jur", spune Xian Emmers (23 de ani), obișnuit cu clima mai blândă din Belgia, Italia, sau Olanda, unde a jucat până acum. Nu s-a mai bătut cu zăpadă din copilărie, dar spune că "poate o să le propun colegilor să organizăm una, la antrenament".
- Xian, ce știai tu despre România înainte de Rapid?
- Nu prea multe. Era o șansă, am acceptat-o și am venit fără să am prea mari așteptări. E cea mai bună cale să te adaptezi mai ușor.
- Familia, prietenii nu ți-au zis nimic când au auzit că vii aici?
- Ai mei mă susțin, mi-au zis că indiferent ce decid vor fi alături de mine și asta e foarte important. Prietenii au zis „Ah, Romania?!". Nu aveau o impresie prea bună. Am vrut însă să văd cu ochii mei și m-am convis că nu e deloc adevărat ce credeau ei. Mă simt bine aici, sunt fericit.
Tata m-a lăsat să aleg, mi-a zis că trebuie să învăț singur ce însemnă fotbalul și viața, cu bune și cu rele. Că familia mă va susține mereu, dar că trebuie să mă descurc pe propriile forțe.
- Xian Emmers
Xian Emmers: „Trebuie să accepți presiunea"
- La Inter, unde ai jucat câțiva ani la tineret, nu te-ai văzut cu Cristi Chivu?
- Nu, n-am avut ocazia. Știu cine e, ce mare a fost, dar nu ne-am întâlnit.
- A fost singura ofertă în toamnă, cea a Rapidului?
- Nu, am mai avut și de la alte echipe, dar cea de aici a fost cea mai concretă. Și mă bucur că am ales-o.
- Emmers e un nume greu în Belgia, datorită performanțelor tatălui tău. Era mai tânăr decât tine acum când câștiga campionatul, Cupa Cupelor și Supercupa Europei, cu Malines. Cum faci față presiunii?
- Viața are și părți bune, și rele, știi?! Cu un asemenea tată, bine e că ai cu cine să te consulți, să vorbești despre fotbal. Pe de altă parte, uneori simți că ai multe de dovedit. Oamenii au așteptări mari de la mine. Eu am așteptări mari de la mine. Așa e fotbalul, viața, nu mă plâng. Trebuie să înveți să trăiești cu presiunea, să o accepți. Fără ea nu se poate. Trebuie să găsești echilibrul.
- Înțeleg că studiezi psihologia. Te ajută asta?
- Da, mă ajută mult. Mi-am luat și un mental coach. E greu să îl găsești pe cel care ți se potrivește. E importantă sănătatea mentală, nu doar cea fizică.
Sora mea face dans. Și mie îmi place să dansez, deși nu sunt foarte bun. Dacă o să fie cazul să dansăm de fericire la final de sezon, cum sper, o să o sun să-mi explice câteva mișcări.
- Xian Emmers
Xian Emmers: „Mintea îmi era inamic, acum lucrez să devină atu"
- Mintea e principala ta armă pe teren?
- În trecut era inamicul meu cel mai mare. Să încerci să o transformi într-un atu, asta am învățat din călătoria mea până acum. Mintea și corpul trebuie să fie în echilibru.
- A fost ușor sa te adaptezi la fotbalul nostru de la cel olandez?
- Sunt diferențe, normal. Eu am jucat în liga a doua din Olanda, unde fotbalul e mai tehnic. Aici e un amestec de fizic și tehnicitate. E un mix bun.
- E vreo explicație pentru care tinerii jucători români nu reușesc afară. Ce fac ei și noi nu facem?
- Nu știu dacă e o imagine corectă. Cu unele excepții, nici tinerii de afară nu reușesc peste tot. Merg la cluburi unde încearcă să învețe, să își câștige locul, însă procentul celor care reușesc nu e foarte mare. Așa că nu știu ce să zic despre români. Uite, eu sunt belgian și nu am reușit încă.
- Dar ai venit aici gata să lupți.
- Normal, dacă nu ești gata, ce rost are să mai vii?! Totuși, pentru asta trebuie să îți găsești echilibrul, fiindcă dacă nu reușești n-ai cum să găsești forța de a lupta.
- Cum e să te antreneze Mutu?
- E foarte bine. Știu unde a jucat, la ce nivel, ce performanțe a avut. Și acum încearcă să implementeze aici acele standarde. Trebuie să ne adaptăm la ele și cred că o să reușim.
Nu beau deloc alcool, nu mă prea duc la petreceri. Sunt genul care preferă o cină liniștită.
- Xian Emmers
Emmers, impresionat de suporterii de la Rapid: „N-am mai văzut asemenea fani"
- E prima ta experință la un club care vizează obiective mari, calificarea în play-off, cupele europene, poate chiar titlul.
- Da, așa e, până acum jucam la echipe care voiau să se salveze, acum sunt la una care se bate la primele locuri. E un sentiment plăcut. Titlul? E posibil, dacă rămânem uniți, dacă dăm mereu 100%, dacă suntem conștienți că în fiecare zi trebuie să încercăm să fim și mai buni.
- Ce spui despre galeria Rapidului, care cântă tot meciul?
- N-am mai văzut așa ceva. OK, am jucat la Inter, dar numai în câteva jocuri de pregătire. Cei de la Rapid sunt cei mai fanatici suporteri pe care i-am avut. Sunt surprins, impresionat.
- Cum te-au primit băieții, ce te-au învățat prima dată, înjurăturile, nu?
- Da, însă nu o să le spun. M-au primit foarte bine. Am făcut deja progrese și la română, înțeleg destul de mult. E mai greu cu vorbitul. Studiez singur, am o aplicație. Îmi place să gătesc singur, să fac totul cu forțele mele.
- Cum reziști la critici?
- Cred că cel mai important e să le accepți. Unii încearcă să riposteze, dar nu e bine. E o parte a fotbalului, o accept. Acceptarea e primul pas, să treci mai departe.
- Unde te vezi peste 4-5 ani?
- Dacă voi ajunge cât mai aproape de potențialul meu maxim, poate într-un campionat mai puternic. Până atunci, trebuie să învăț, de la antrenori precum Adrian Mutu, de la colegii mai experimentați. Și să dovedesc aici, să ajut echipa.
N-am mai jucat niciodată pe un teren ca pe Cluj Arena. Când l-am văzut, mi-am zis: «OK, o să fie un meci de bătaie!». N-ar fi ajutat să mă plâng. Păcat că n-am reușit să câștigăm.
- Xian Emmers
Emmers altfel:
- Mașina preferată: „Range Rover. Prefer siguranța și confortul, nu viteza"
- Filmul preferat: „Warriors"
- Dacă nu era fotbalist: „M-aș fi făcut psiholog"
- Cea mai mare calitate: „Sunt cu picioarele pe pământ, realist"
- Cel mai mare defect: „Perfecționismul, care, uneori, se poate întoarce împotriva ta"
- Idolul din fotbal: „Înainte era Iniesta, acum e De Bruyne"
{{text}}