Cum s-a ajuns la: „Tu, cu mustață, nu strâmba!” » GSP a vorbit cu jurnalistul care l-a enervat pe Hagi la conferința epocală din '98: „M-a văzut și s-a declanșat flacăra!”

Gică Hagi împlinește astăzi 58 de ani. A trecut aproape un sfert de veac de la celebra conferință în care „Regele” și fostul selecționer Anghel Iordănescu s-au răfuit cu jurnaliștii într-o conferință fără precedent. „Tu, cu mustață, nu strâmba!”, a răbufnit Hagi. Cine era vizat? Emil Hossu-Longin, jurnalist TVR.

• CONTEXT: Pe 3 iunie 1998, naționala României disputa penultimul test înaintea Mondialului din Franța. În fața a numai 12.000 de oameni prezenți pe stadionul Steaua, „tricolorii” învingeau Paraguay cu 3-2, însă scorul n-a interesat aproape pe nimeni. În timpul și la finalul partidei, conflictul dintre suporteri și jucători și cel dintre jucători și presă au atins cote nemaiîntâlnite.
• Vreme de aproape o jumătate de oră, Iordănescu și mai ales Hagi i-au „mitraliat” pe ziariști, considerați principalii vinovați că microbiștii s-au distanțat de națională.

Emil Hossu-Longin, jurnalistul din spatele replicii celebre folosite de Gică Hagi: „Tu cu mustață, nu strâmba”

„Băi băiatule... Nu strâmba, nu strâmba, tu cu mustață, nu strâmba! Ne-ați făcut în toate felurile, că suntem strâmbi, că sărim liniile de tramvai când venim în București...”, a „tunat” atunci Hagi. 

Hagi i se adresa lui Hossu-Longin, care a explicat într-un dialog cu GSP de unde a pornit conflictul: 

„A trecut un sfert de secol... Eu eram în primul an pe sport. Era o perioadă foarte rece între jucătorii și presă, deși ei se calificaseră de pe primul loc (n.r. - Campionatul Mondial din 1998). Începuseră tot felul de frichineli între jucători și presă. Era o efervescență a presei sportive, toate ziarele aveau redacții de sport, de la România Liberă la Evenimentul, tot! Toată lumea se lupta pentru exclusivități, informații.

E, și au mai apărut articole nasoale la adresa lor, de genul: «Bă, n-ați făcut nicio mare performanță, ați avut grupă ușoară. Era și supărarea de după EURO 96, când n-am ieșit din grupă, erau și discuțiile cu bulgarii, care ne spuneau că ne-am lăsat bătuți în acel meci (n.r - contra Spaniei). Și era o răceală vizibilă. Pe fondul ăsta, a venit prestația slabă de la meciul cu Paraguay. Iar Stelică (n.r. Bogdan Stelea) a avut niște intervenții neinspirate, slabe.

Țin minte că au început să-l fluiere și să-l admonesteze din tribune. În momentul următor, el le-a artătat semne obscene, cu degetul mijlociu prin mănușile de portar. Din momentul ăla, a fost dezastru! Toată lumea îl înjura când degaja. Meciul s-a terminat în această tensiune foarte nasoală. Coechipierii lui au simțit și ei ostalitatea asta, care n-avea niciun suport, până la urmă. Pe fondul ăsta, a venit discuția de la conferință”.

„Hagi m-a văzut și s-a declanșat flacăra!”

Dar cum a ajuns Hossu-Longin ținta nervilor lui Hagi? Jurnalistul explică: „Oamenii au vrut să afle ce s-a întâmplat, de ce s-a manifestat Stelea așa. Nea Puiu a spus: «Știți că Stelea avea copilul bolnav, că avea febră? Nu știți voi cât suferă Stelea!».

Iar în momentul ăla m-a pufnit râsul! «Băi, cum adică? Ce ne servești tu, nea Puiule?». În momentul ăla în care m-am întors și am pufnit, după care am pus mâna la gură, m-a văzut Gică, eu eram printre 20 de jurnaliști. M-a văzut și apoi l-a apucat! A luat foc și de acolo s-a pornit. «Băi mustață, nu strâmba!» Dar eu aveam cioc, nu mustață! A început apoi discuția pe care o vedem pe YouTube.

De ce am fost eu cel înverșunat? Pe mine mă deranja că îi băga pe toți ziariștii în aceeași oală! Iar pe mine, angajat la TVR, m-a deranjat. Eu încercam să-i spun: «Gică, nu e normal să ne incriminezi pe toți. Poate că unii n-au făcut asta!». Dar el s-a lansat în acel discurs care avea origini mai vechi, avea niște frustrări mai vechi. Îl știm pe Hagi cum e, dintr-odată a luat foc, ca o scânteie pe lângă benzină! Scânteia a fost acea conferință. Nu prinsese momentul să se declanșeze, dar apoi s-a declanșat flacăra, când m-a văzut pe mine pufnind către Ovidiu Drăgan. După care, nu l-a mai putut opri nimeni.

Eu stăteam în picioare: «Gică, nu e normal, nu suntem toți implicați». Iar el iar începea. La final, asta a fost chestia. M-a întrebat de unde sunt, i-am spus că-s de la TVR, iar el mi-a spus că nu are nimic cu TVR-ul. S-a luminat și a spus că cu noi nu are nimic. «Gică, eu asta încercam să-ți spun, nu aveam nimic cu tine» Toată treaba s-a liniștit, apoi s-a mai umanizat relația cu suporterii, a venit și Mondialul, cu calificare după două meciuri, vopsitul și așa mai departe”.

32 de anie experiența pe care Emil Hossu-Longin o are în TVR. 25 dintre aceștia i-a petrecut la Sport

4e numărul Campionatelor Mondiale bifate de Emil Hossu-Longin în calitate de comentator TVR la fața locului: Germania 2006 (a comentat faza grupelor), Brazilia 2014 (până în finală), Rusia 2018 (până în finală) și Qatar 2022

Când Gică era la Galata, a participat la un turneu în Antalya. Ne-a dat un interviu, spusese de dinainte: «Să nu ne țineți mult». I-am zis: «Gică, doar 10 minute!». A fost de acord. Ne-am pus la masă după prânz, am vorbit, am făcut interviul, iar după ne-a zis: «Nu plecați, hai să mai vorbim». Am mai stat două ore. Atunci, din discuția respectivă, off the record, mai povesteam și i-am spus în acea discuție. «Gică, știi că eu sunt ăla, mai ții minte?» 

I-am zis: «Scuzele mele, n-am apucat să ți le ofer până acum. Singurul meu regret e că ți-am declanșat reacția, dar, în rest am apărat un principiu». A reacționat normal, deja trecuse peste, vorbim de anul 2005. El se retrăsese, trecuse și episodul EURO 2000, a trecut peste moment, nu m-a certat, nu m-a dat afară.

Emil Hossu-Longin

Dacă n-ar fi Youtube, nu ne-ar mai crede nimeni că au existat acele rezultate, că a existat o asemenea generație, cu asemenea performanțe remarcabile. A exagerat puțin la aia cu statuile, dar a avut dreptate, ăsta e sentimentul pe care-l avem acum. Ar merita să aibă câte o statuie în fața fiecărui stadion. Să aibă Popescu la Craiova, Hagi la Constața, să aibă Didi Prodan. Au făcut ceva absolut formidabil, de neatins. Miodrag Belodedici, la fel! 

Emil Hossu-Longin

Gică Hagi: „Merităm statuie! În 3 ani, fotbalul nostru se duce”

2,4 milioane de vizualizăriare pe YouTube conferința lui Hagi și Iordănescu

Ce s-a întâmplat pe 3 iunie 1998? Prima scânteie a apărut în minutul 27, când Cristi Dulca a greșit la reușita de 1-1 a sud-americanilor. Imediat, tribunele din Ghencea au început să-l huiduie la fiecare atingere a mingii pe fundașul rivalilor de la Rapid. 

Apoi, în minutul 64, Bogdan Stelea a fost surprins de Acuña cu un șut de la mare distanță, din apropierea marginii terenului, provocând scandările răutăcioase ale fanilor. „Arnold” nu și-a stăpânit nervii și, în replică, a fluturat în mai multe rânduri degetele mijlocii de la ambele mâini către contestatari!

În ultima jumătate de oră, meciul propriu-zis s-a mai desfășurat doar pentru că așa prevede regulamentul. Spectatorii l-au luat în colimator și pe selecționerul Anghel Iordănescu, despre care se aflase că semnase cu reprezentativa Greciei, unde urma să ajungă imediat după turneul final din Hexagon.

Mai multe articole despre Gică Hagi: