Trei inițiative legislative, care propun diverse modificări în reglementarea jocurilor de noroc, se pregătesc să intre în dezbatere parlamentară. Ele nu fac o distincție între pariuri sportive și păcănele / cazinouri, deși chiar industria arată că ultimele duc incomparabil mai des la dependență. Unele propuneri cer interzicerea publicității pentru această nișă. E bine, e rău, ce efecte poate avea?
1. Dacă am spune că firmele de pariuri au sărit calul ar fi un eufemism. Nici nu mai contează dacă din lăcomie sau din elan antreprenorial, că încă nu s-a născut compania care să-și tempereze profiturile din proprie inițiativă, dar sigur au trecut dincolo de linia roșie. Murmurul din societate este real, iritarea e justificată, oamenii se simt sufocați de atâta agresivitate - oriunde întorci privirea pe stradă îți cade în cap un bonus, un miliard de euro, un Mercedes decapotabil. Ceva trebuie făcut.
România nu e singura țară unde comunitățile reacționează. În SUA, de exemplu, lumea universitară s-a declarat perplexă după ce unele companii de gambling au ajuns să fie promovate de marile universități și să targeteze tinerii studenți. "New York Times" a făcut o serie teribilă de investigații pe această temă.
2. Așadar e nevoie urgentă de o nouă reglementare a nișei în România. Ținuți la distanță de școli / licee, temperați în a planta la orice oră spoturi agresive pe TV sau, outdoor, cearceafuri cât blocul cu "joacă, joacă, joacă, fii miliardar peste noapte". Și încurajați / susținuți / obligați să investească real în prevenția adicției. Asta e cheia: prevenirea prin educație.
3. Ce vrea, însă, Statul? Statul ar vrea doar să interzică. E simplu, fără bătăi de cap, dar foarte probabil și fără efecte reale. Într-o lume care vrea libertatea pentru orice, iată că încă mai e loc pentru prohibiție. Se legalizează substanțe, trenduri, senzații. Avem chiar și libertatea de a alege să fim altceva decât arată evidențele anatomice. Dar nu suntem considerați suficient de pregătiți să avem singuri grijă de viețile noastre și să decidem noi cum tragem linia între distracție și pierdere care ne poate afecta bugetul, liniștea sau familia.
4. Statul român este incapabil să rezolve o problemă și atunci îi întoarce spatele, o îngroapă, crezând că așa ea va dispărea. Educația, campaniile de conștientizare, astea vor limita adicția și vor păstra gamblingul în zona de distracție, de entertainment, așa cum este el definit și încurajat în alte țări. Educație am zis? Termenul pare incompatibil cu capabilitățile Statului român. "Educație prin interzicere" e singura soluție "de sus". Consecințele reale ale prăbușirii industriei de gambling, efect al interzicerii publicității, pot fi mai largi. Pierderea unor surse de venit necesare pentru sport sau dispariția câtorva sute de milioane de euro din taxe la bugetul Statului par a fi cele mai mici rele. Ce altceva poate urma?
Reclame la jocuri de noroc în Bucuresti / Foto: Vlad Chirea și Diana Meseșan (Libertatea)5. Vor înflori pariurile ilegale. Ca și înainte de reglementarea actuală, ele se vor derula la negru. Cine va pierde de aici? În primul rând, fix cei despre care Statul zice acum că vrea să-i protejeze. Corsarii jocurilor de noroc vor găsi întotdeauna căi pentru a-i căuta, depista și folosi pe dependenți. Iar oamenii vor fi victime sigure pentru clanurile care vor lua exclusivitate pe o zonă nereglementată, netrasparentă și neprotejată de vreo lege.
6. Integritatea sportului poate suferi mai mult decât o face deja. Se trântesc la greu meciuri pentru că jucătorii, arbitrii sau oficialii, uneori pe cont propriu, alteori parte din rețele extrem de periculoase de mafioți, vor să câștige bani nemunciți, hackerind un meci sau altul. Totuși, de bine, de rău, acum sunt niște seismografe care alertează autoritățile atunci când pe un meci apar fluctuații ciudate de cote. Dacă industria pariurilor legale se prăbușește, în locul ei va înflori bettingul clandestin, iar cazurile de corupție vor exploda, mult mai greu de depistat.
7. Interzicerea publicității pentru un produs considerat nociv nu are efecte dacă educația lipsește ori e doar un paragraf sec într-un discurs. Faceți un experiment: mergeți într-o dimineață în fața unui liceu. Acolo veți vedea că, din 10 adolescenți, peste jumătate consumă ceva care nu le face bine. Unii fumează țigări normale sau vapează, alții sorb sucuri acidulate și cafele pline de zahăr, iar câțiva simt nevoie de un energizant de la prima oră a zilei, pe "burta goală" adică.
Peisajul obiceiurilor nesănătoase există chiar dacă publicitatea la tutun s-a interzis și chiar dacă statul susține că încearcă să diminueze consumul de alcool, de sucuri sau excesul de zahăr.
Alt exemplu: în anii 2000 s-a interzis publicitatea la tutun. A funcționat? În străinătate, în țările cu instituții puternice și inteligente, da. Dar în România sunt acum mai mulți fumători decât înaintea interzicerii! Avem peste 6 milioane de fumători în țară, adică peste 30%, și aproape toți încep din adolescență. Adolescenții de acum sunt născuți / crescuți într-o țară unde n-au văzut niciun pixel de publicitate la tutun și cu toate astea "le sudează"! Cum așa? Păi, atât s-a priceput Statul să educe.
Se vor opri pariurile dacă Statul taie de-a valma, fără discernământ? Sau va tempera adicția fără să insiste pe educație, pe joc responsabil? Niciodată. "Cine crezi că bate diseară?" este piperul pe care toți îl presărăm, de zeci de ani, în discuțiile dinaintea oricărui meci. De la străvechiul Pronosport până la cash-out-ul instant din aplicațiile vremurilor noastre, pasionații de sport au avut mereu și orgoliul, și plăcerea de a încerca să anticipeze viitorul. Ca distracție sau ca formă de scăpare din sărăcie, cazul celor mai vulnerabili, targetați de spoturile TV în care plouă cu bani peste bombardierii norocoși.
Casele de pariuri nu mai au mult timp la dispoziție, e momentul să deschidă ochii. Societatea le blamează, uneori de-a valma, fără nuanțe, așa cum se întâmplă când se urnesc mișcările tectonice.
Am auzit de cazuri de foști mari fotbaliști aflați sub contract cu casele de pariuri, pentru publicitate, și care au fost urecheați că au criticat o anume echipă la TV. Chiar casele de pariuri au sentimentul că acest comportament în forță, uneori impertinent și lipsit de etică, nu transpiră, nu ajunge în comunitatea sportivă, nu o ridică împotriva lor?
Dacă ele construiesc mecanisme și susțin mișcări ample pentru educarea publicului și protejarea celor vulnerabili la adicție, dacă își modifică atitudinea de industrie gigantică și opacă, atunci pot justifica evitarea unei reglementări prea aspre și a unor interdicții mai dure, unele chiar nedrepte. Pentru că Statul ar vrea doar să încaseze taxele, nu să lucreze cot la cot pentru rezolvarea problemelor reale și pentru securizarea unor businessuri responsabile.
Citind aceste lucruri, vă oferim și informația care ne privește: presa de sport are multă publicitate din pariuri. Am fost influențat de asta când mi-am prezentat argumentele? Dumneavoastră cântăriți. Gazeta Sporturilor are aproape un secol de existență. A traversat decenii fără publicitate, apoi cu publicitate, a rezistat în dictatură și în piața liberă, s-a ridicat când s-a zdruncinat și a rămas de partea oamenilor, a microbiștilor. Cu siguranță că ea va exista și după noi.
Dar nu GSP este discuția aici, ci lumea sportului, unde atât experiența fanilor, cât și bugetele unor federații, cluburi sau sportivi sunt legate într-o formă sau alta de această industrie a jocurilor de noroc. Nocivă, se strigă din exterior, entertainment pur, se răspunde din interior. E nevoie de o discuție deschisă și de măsuri echilibrate, cântărite, orientate către joc responsabil. Cert e că orice iluzie a deciziei simple este păgubitoare. Nu există soluții simple pentru probleme complicate.
3,6%din totalul spoturilor publicitare difuzate în 2022 pe TV au fost despre jocurile de noroc. Cu 25% mai puține decât în 2021 (sursa: Libertatea)
7-1este raportul dintre reclamele la medicamente și cele la pariuri. Promovarea diverselor medicamente fără prescripție și/sau a clinicilor medicale acoperă peste 25% din totalul reclamelor de pe TV (sursa: Libertatea)
{{text}}