Martiriul lui Tătărușanu

Compatriotul nostru e nevoit să absoarbă toate păcatele lui Milan, o echipă pe care de o vreme o bate cine vrea și când vrea

Chiar dacă raporturile lui Ciprian cu echipa națională s-au fracturat de ceva vreme, tot ne pasă când un român e titular în „Derby della Madonnina”, în Supercupa Italiei, în multe meciuri de Serie A și, probabil săptămâna viitoare, pe 14 februarie, în optimile de finală ale Champions League, într-un Milan-Tottenham cu care iată că avem conexiuni prin intermediul lui Ciprian. 

La un nivel la care nu prea îndrăzneam să visăm că ne-am putea afla și în altă ipostază decât cea de telespectatori.

Vinovatul de serviciu

De câteva luni, de când s-a accidentat Maignan, Tătărușanu e vinovat când Milan ia bătaie (și ia cam des) și trece neobservat atunci când "diavolii" câștigă. Citim titluri cu el criticat până la ironie, crucificarea lui a devenit un fel de rutină în Lombardia. 

Mai nimic despre ceilalți, totul despre el. Așa e când stai în poartă o jumătate de campionat, deși ți se hărăzise postura de rezervă. Dacă oamenii de la Milan n-aveau încredere în Ciprian, de ce n-au adus alt portar, se știa de la început că absența titularului francez va fi lungă?!

Schimbare de Tonali…tate

După Inter-Milan 1-0, duminică seara, gol Lautaro Martinez în minutul 34, parcă a început să se schimbe puțin tonalitatea. Simplă coincidență lexicală cu numele lui Sandro Tonali, marea speranță ex-bresciană care de vreo lună nu mai joacă absolut nimic. 

Fanii Milanului, dar și presa au început să constate că nu chiar toate relele se întâmplă din cauza portarului român, ci pur și simplu Milan nu mai joacă nimic. Unii (Corriere della Sera) chiar au reușit să devină șugubeți, spunând că Tătă e de vină și pentru traficul aglomerat, și pentru poluarea din metropola lombardă.

Dar ceilalți?

Cu Inter, Milan a reușit o posesie de doar 35 la sută. Asta în condițiile în care a primit golul în minutul 34 și, măcar teoretic, ar fi trebuit să încerce să domine, în căutarea egalării. Niciun șut pe poartă! 

Giroud vizibil doar în careul propriu, la fazele fixe ale Interului. Rafael Leao lăsat rezervă și băgat târziu. Multe vedete de o discreție aproape desăvârșită. 

Și-atunci, doar Tătărușanu e de vină? 0-1 și 0-3 cu Inter, 0-4 la Lazio, 2-5 acasă cu Sassuolo. Asta e campioana la zi a Italiei? Ciprian e unicul vinovat al acestei serii de patru eșecuri la rând? Al acestui dezastruos 2-13 (!!!) demn de o echipă aflată la retrogradare?

Luxul se plătește

Urmând să împlinească 37 de ani joia aceasta, pe 9 februarie, probabil că Tătărușanu va sufla în lumânările tortului cu întreaga obidă strânsă în suflet în lunile de când toată lumea îl tot face praf. Apără la Milan, la cel mai înalt nivel, iar acest preț trebuie plătit cumva. 

Luxul de a fi coechipier cu Giroud sau cu Theo Hernandez e, iată, extrem de costisitor, ca și luxul de a fi antrenat de Pioli, de a lua micul dejun la Milanello și de a ieși seara la masă în Navigli, după o plimbare prin Piața Domului și prin galeriile Vittorio Emanuele. 

Poate că dacă la vârsta lui era sub contract (poate pe bani mai mulți!) la vreo Al-Shaorma arăbească nu era nevoit să îndure atâtea…

De la Gruia la Madonnina

Derbyul milanez s-a suprapus în mare parte peste cel românesc, CFR-FCSB. Au fost destule similitudini (1-0 în ambele meciuri, ger și colo, și dincolo), dar la noi au fost 10 mii de oameni și s-a aruncat cu bulgări din tribunele nedeszăpezite, pe când pe „Meazza” (s-a jucat cu Inter gazdă, să respectăm acest lucru!) au asistat 75.584 de spectatori, mângâiați de acele tunuri cu aer cald care te ajută să nu simți frigul. 

Zăpadă n-au avut, că ar fi scos-o din tribune. Altfel, la câte critici înghite, Tătărușanu s-ar fi ales și cu câțiva bulgări în cap.