Vătăjelu transmite un mesaj

Și nu este penibil, dimpotrivă! Uite că fotbalul nostru nu este populat doar de roboței care recită, prost, poezii învățate pe de rost.

Bogdan Vătăjelu a vorbit mai bine decât a jucat contra Farului. Mult mai bine. Și a vorbit în special despre el. Fără generalizări, fără eufemisme de genul "Noi am stricat-o, noi o reparăm", "Formăm un grup unit și îi vom arăta lui Mister că suntem alături de el", dar mai ales nemuritoarele "Și mâine-i o zi" sau "Niciun meci nu seamănă cu altul".

Dacă am observat corect, cam aproape după orice meci prost al oltenilor, și nu sunt puține!, Vătăjelu își asumă rolul de purtător de cuvânt al vestiarului. Alții nu își asumă nici șutul, nici pasa, nici presingul.

Penibilii

Bogdan Vătăjelu a apărut în fața microfoanelor după Farul-Craiova 2-1 și a spus „Am fost penibil”. A rostit propoziția și la plural („Am fost penibili”), dar a insistat pe ideea inițială. „Am fost penibil”. Și a mai apărut o idee interesantă în declarația fundașului stânga.

„Am avut şedinţă, Mister e supărat pe noi. Am fost penibili, chiar dacă a doua repriză ne-am mai revenit puţin. Chiar am fost penibili. În seara asta, începând cu mine. Chiar şi aşa penibili cum am fost, puteam să egalăm. Dar chiar era nedrept dacă egalam. (…) Ăștia suntem. 

Cine poate să fie de vină dacă nu jucătorii? Antrenorul plătește pentru că e mai ușor de dat afară, e unul singur. Dar poate ar fi timpul să plece și 15 jucători. Poate se întâmplă ceva bun!”

E timpul să cadă dictatura

Asta de la final cu jucătorii care ar fi timpul să mai plătească și ei merită aplauze. Ia să nu mai plece doar antrenorul, să plătească și jucătorii! Și nu unul, doi, trei. 15! Sigur că luat de val, Vătăjelu a exagerat. Ideea însă rămâne. Ar timpul ca dictatura fotbaliștilor să înceteze.

Dacă o spune un ziarist, face un soi de literatură, dacă o rostește un antrenor (deși nu prea am auzit-o, căci dânșii sunt diplomați, au grijă să-și lase loc de bună ziua), își apără nemijlocit interesul. Dar un jucător? Asta chiar este ieșit din comun. 

Iar la noi tot ce iese din comun nu este privit cu ochi buni. Sistemul are nevoie de roboței care recită poezii pe de rost, nu de oameni care gândesc, cu personalitate și o coloană verticală fără hernii morale.

Factorul mister Neagoe

Bogdan Vătăjelu nu merită o statuie pentru că a fost sincer. Merită, în schimb, ca mesajul lui să ajungă acolo unde trebuie. La Mihai Rotaru, la prințișorii lui Mihai Rotaru. Chiar și la „mister” Eugen Neagoe cel apărat de fotbalist.

Neagoe a pierdut ocazia să nu dea vina pe arbitraj și să recunoască prestația de o mediocritate plenară a echipei pe care o pregătește. Inclusiv atitudinea pasiv-flegmatică a unei echipe este reflexia muncii antrenorului. Iar meciul de la Ovidiu a fost pregătit rău de Neagoe. Ce trasee, care atitudine?!

Să nu uităm nici contribuția inestimabilă la deznodământul partidei a lui Arlauskis. Cel puțin deocamdată, lituanianul pare să nu fi adus plusvaloare, ci minus siguranță.

Exercițiul de sinceritate al lui Vătăjelu trebuie multiplicat, cum erau pe vremuri fluturașii care chemau la grevă și la nesupunere civică. Încă mai sunt oameni care gândesc cu capul lor și au curajul elementar de a spune ce gândesc.