Miroslav Blazevic, selecționerul care a propulsat Croația spre locul 3 la Campionatul Mondial din 1998, a murit miercuri dimineață, după o lungă bătălie cu cancerul. Peste două zile ar fi împlinit 88 de ani.
Miroslav Blaževici, mai cunoscut sub numele Ciro, legenda fotbalului croat, s-a stins în această dimineață la Zagreb. Peste doar două zile, pe 10 februarie, ar fi împlinit 88 de ani.
Miroslav Blazevic, peste 11 ani de luptă cu maladia
Ultima oară fusese văzut în urmă cu două săptămâni, în piața Ban Jelacic, din centrul Zagrebului, își amintesc jurnaliștii de la Sportske Novosti. Mergea cu dificultate, sprijinit de fiul său. Oamenii l-au recunoscut pe stradă, urându-i sănătate. Din păcate, suferința lui era prea mare. Cruntă.
Lupta de mult timp cu o maladie incurabilă. În 2011 fusese diagnosticat cu cancer de prostată. L-a învins de două ori, dar boala s-a întors în trupul lui, măcinându-l tot mai mult. În urmă cu doi ani, spunea în Jutarnji list: „Rezultatele au fost rele din nou. Doctorii au distrus metastazele în trei locuri, dar cancerul s-a răspândit la oase”. În cele din urmă, l-a ucis.
Miroslav Blazevic avea o vorbă: „Sunt mai bun decât Capello și Mourinho”
Ciro a fost „antrenorul antrenorilor”. Așa era numit în țara sa, deși se născuse la Travnik, în Bosnia de astăzi. Legat de Travnik, avea o vorbă: „Sunt mai bun decât Capello sau Mourinho. Cum e posibil? Ei bine, să fi văzut lumina zilei la Travnik, de acolo să ajungă în vârful fotbalului. Să fim serioși!”.
Era recunoscut pentru declarațiile sale spumoase. Una dintre ele, celebră la fel ca el: „Nu l-aș da pe Suker pe zece Batistuta. F**k you, Batistuta!”. Era la Mondial atunci, în 1998. Primul mare turneu final al Croației.
72 de meciuria condus Miroslav Blaževici naționala Croației (1994-2000): 33 de victorii, 24 de egaluri, 15 înfrângeri
Miroslav Blazevic, selecționerul primei generații fantastice a Croației
După 12 ani ca jucător, între 1954 și 1966, retras în Elveția, a devenit antrenor tot în Țara Cantoanelor. A început atunci, în 1968, o carieră unică, de 47 de ani. Ultima echipă pregătită a fost Zadar, în 2015. Avea 80 de ani.
A avut două vârfuri în carieră. Primul, în 1982, când i-a oferit lui Dinamo Zagreb primul titlu al Iugoslaviei după 24 de ani. Al doilea vârf a fost Mondialul francez.
În vara lui 1998, a condus o generație fantastică, pe „Vatreni” în frunte cu Boban, Suker și Prosinecki, spre locul 3 în lume. Puteau atinge de atunci finala CM, cum au reușit Modric, Rakitic și Mandzukic.
Locul 2 în faza grupelor, după Argentina, i-a învins pe „tricolorii” Generației de Aur în „optimi”, 1-0, gol Suker din penalty. A urmat un 3-0 nimicitor în fața Germaniei, în "sferturi". Dar Franța i-a ieșit în cale în semifinale. Deși Šuker a deschis scorul, Thuram a înscris de două ori, singurele lui goluri la națională, și i-a răpit lui Blaževici bucuria finalei. A câștigat totuși finala mică, 2-1 cu Olanda. Medalie de bronz.
11 trofeea cucerit Ciro de-a lungul carierei de antrenor, cele mai multe cu Dinamo Zagreb (6)
România - Croația 0-1, în „optimile” CM Franța 1998
- A marcat: Davor Suker ('45+2, pen.)
România (3-5-2): B. Stelea - Gică Popescu, L. Ciobotariu, I. Filipescu - D. Petrescu, G. Hagi, Gâlcă, Gabi. Popescu, D. Munteanu - Ad. Ilie, V. Moldovan
Selecționer: Anghel Iordănescu
Croația (3-4-1-2): Ladic - Simic, Bilic, Stimac - Stanic, Asanovic, Jurcic, Jarni - Boban - Suker, Vlaovic
Selecționer: Miroslav Blazevic
Miroslav Blazevic, relație încordată cu Prosinecki: „Îmi mănânc diploma”
Ciro a fost uriaș, dar nu sunt puțini cei care încă îi reproșează acea semifinală din 1998. Faptul că nu a trecut peste conflictul lui cu Robert Prosinecki nici pe 8 iulie 1998.
Relația încordată cu Prosinecki a început în 1987. Atunci, când Robert avea doar 18 ani, Blazevic a declarat că „îmi mănânc diploma de antrenor dacă el va fi vreodată mare fotbalist”. Imediat, tânărul a părăsit Dinamo Zagreb și s-a mutat la Steaua Roșie Belgrad. Și a fost un nume important al Croației.
După 11 ani, selecționerul l-a ținut rezervă pe Robert până în minutul 89. Atunci i-a dat șansa să joace contra Franței. Mult prea târziu. Ulterior, tehnicianul a susținut că Robert s-a dat lovit cu o zi înainte, la antrenament.
Și mai târziu, Prosinecki a afirmat: „Blazevic e unic. Un om ca el se naște o dată la o sută de ani. A avut multe virtuți, dar și lucruri negative, ca noi toți. Din nu știu ce motiv, el a avut mereu o problemă cu mine. Dacă m-ar fi lăsat să joc măcar un sfert de oră cu Franța, aș fi putut realiza ceva pozitiv. Cine știe, poate am fi fost campioni”.
{{text}}