Sean Dyche a făcut exact ce a promis: o redresare subită. Everton a bătut Arsenal săptămâna trecută și a lăsat impresia că va reuși să se țină cu dinții de colacul de salvare. Ce s-a aflat mai apoi e incomparabil mai interesant.
Farhad Moshiri, britanicul-iranian care deține Everton, e un om cultivat și a țintit un alt om cultivat: pe Marcelo Bielsa, misteriosul, radicalul, singuraticul Bielsa. Moshiri a petrecut noaptea de 26 spre 27 ianuarie încercând să-l convingă pe Bielsa să vină la Everton. Bielsa a acceptat imediat. Cu o condiție bizară. Să preia Everton Under-21, să se ocupe de puștime până la sfârșitul sezonului și să ia echipa mare abia apoi, din vară. Nici banii, nici promisiunile de transferări la discreție nu l-au clintit. Bielsa a repetat mașinal că nu poate da un sistem de joc unei echipe pe care o moștenește, ci numai unei echipe pe care o crește.
După două zile, Moshiri l-a intervievat pe Dyche, de la care a auzit că e gata să înceapă cu ce are și că asta e tot ce contează: să injectezi jăratic într-un cal deprimat. Everton a galopat cu furie încă de la primul meci și a dat peste cap Arsenal. Concluzia: Bielsa e un nătărău-extremist. Asta, numai pentru cine judecă pe faza scurtă.
De fapt, pretențiile absurde ale lui Bielsa sunt indispensabile pentru cine face fotbal de durată. Dyche e un foarte bun antrenor de urgență: înmormântări-retrogradări evitate și botezuri-relansări pe ultima sută. Everton poate supraviețui și atât.
Fotbalul gândit în sistemul Bielsa nu vrea rezultatul de duminica viitoare. Vrea ceva mai durabil: anii ce vin. Această fixație stă, verificabil, la baza tuturor cluburilor care au hotărât istoria fotbalului. Exemplul clasic e Barcelona în care multă lume n-a văzut La Masia din pricina lui Messi. Puterea echipei a stat în cei mai buni trei mijlocași ai ultimilor 40-50 de ani: Xavi, Iniesta, Busquets. Toți trei educați și livrați de La Masia - școala de cadre la care visează și Bielsa. Aceeași structură a născut sistem și valoare la Real, Bayern și Ajax. Și a căzut la Liverpool, unde Klopp are sistemul, dar, în lipsa școlii de cadre, distruge echipele pe care le dresează și le aleargă.
Fanatismul lui Bielsa se cheamă căutare de absolut.
{{text}}